Micul dejun diferă de la o ţară la alta şi este strâns legat de alimentele tradiţionale care se consumă în ţara respectivă şi care reprezintă de multe ori produsul de bază pentru toate mesele din zi.
Influenţa occidentală se face resimţită în toate colţurile lumii, astfel încât, pe lângă reţetele tradiţionale, micul dejun din ţările asiatice de exemplu, conţine de multe ori cereale, pâine prăjită cu unt şi gem sau ouă.
Indiferent de alimentele alese pentru prepararea micului dejun şi de influenţele culturale, important este să nu sărim niciodată peste cea mai importantă masă a zilei!
În multe ţări de pe continentul asiatic, micul dejun tradiţional are la bază orezul, care se serveşte alături de legume, adeseori murate sau uscate, peşte şi diferite plante aromatice care dau savoare şi gust celei mai importante mese ale zilei.
De la o ţară la alta, preparatele consumate la micul dejun pot fi mai uşoare sau mai grele, în funcţie în de tradiţia regiunii în parte.
De exemplu, un mic dejun tradiţional japonez conţine orez, fructe de mare şi alimente fermentate, ceea ce nu diferenţiază foarte mult prima masă a zilei de celelalte mese de peste zi. Băutura tradiţională japoneză pentru micul dejun este ceaiul verde. Ca şi celelalte mâncăruri din Japonia, şi cele matinale sunt foarte sănătoase, dar ţin de specificul alimentar al zonei.
În China, cel mai popular mic dejun este format dintr-un terci de orez, la care se adaugă carne de porc tocată şi prăjită. Nu tocmai sănătos, mai ales dacă ţinem cont şi de faptul că în China se mănâncă foarte sărat.
Pe continentul african, se consumă foarte multe preparate din cereale, precum linte, ovăz, orez, orz, amestecate cu sos de curry sau ulei de măsline. Un astfel de mic dejun este mult prea sărac în proteine de valoare superioară, care pot fi găsite numai în alimentele de origine animală sau în anumite combinaţii vegetariene.
În Egipt, micul dejun conţine o mâncare tradiţională din boabe de linte care se serveşte alături de pâine integrală şi legume murate. Ouăle prăjite sau fierte şi diferitele brânzeturi sunt, de asemenea, alegeri populare pentru micul dejun. Deşi aparent greu de digerat, combinaţia de cereale şi leguminoase este excepţională din punct de vedere nutriţional.
Micul dejun tipic marocan constă în pâine şi patiserie tradiţionale, baghete şi cornuri cu ulei de măsline sau ulei de argan, miere, şuncă şi „amlou” (un sos special din migdale prăjite, ulei de argan şi miere). Des întâlnite la micul dejun servit în Maroc sunt brânza, iaurtul, „harira” (supă tradiţională marocană) şi „bissara” (un piure din boabe de linte).
Băuturile alese pentru micul dejun includ ceaiul verde cu mentă, cafeaua, laptele cald şi sucul de fructe.
În Australia şi Noua Zeelandă, micul dejun este foarte asemănător cu cel din alte ţări vorbitoare de limba engleză.
În ţările din America Latină, micul dejun reuneşte preparate tradiţionale, cu elemente ale micului dejun continental.
În Brazilia, la micul dejun se consumă de cele mai multe ori cafea neagră, lapte de vacă, iaurt şi brânză, alături de sucuri de fructe (în special portocale, mango şi fructul pasiunii). Cafeaua sau sucul se servesc alături de chifle sau pâine feliată cu gem şi unt, sandvişuri calde cu şuncă şi caşcaval, alături de felii de tort – de porumb, de portocale şi prăjituri cu morcov.
În regiunea de nord-est se consumă de multe ori „tapioca”, o clătită din făină de manioc, care se serveşte de cele mai multe ori cu unt, brânză, nucă de cocos sau alte umpluturi.
Făina de manioc ridică anumite probleme din punct de vedere nutriţional, dar majoritatea variantelor sunt foarte adecvate, în special cele pe bază de fructe locale care îi hidratează şi mineralizează pe localnicii expuşi la temperaturi ecuatoriale.
În Argentina şi Uruguay, elementele de bază ale micului dejun sunt espresso, cafeaua cu lapte sau ceaiul (cu sau fără lapte), suc de portocale sau lapte cu ciocolată. De regulă, sunt acompaniate de cornuri (cu brânză proaspătă şi şuncă), brioşe, produse de patiserie, sandvişuri calde, cereale şi prăjituri.
Cubanezii consumă la micul dejun cafea cu lapte, îndulcită, la care adaugă un praf de sare. Se savurează alături de pâine cubaneză prăjită, unsă cu unt, tăiată pe lungime. În zona rurală, fermierii mâncau la micul dejun carne de porc prăjită, fasole şi orez alb, cafea cu lapte şi un sortiment de brânză proaspătă îndulcită cu caramel.
Micul dejun în aceste zone este derivat din micul dejun englezesc şi alte tradiţii europene. La baza lui sunt alimente dulci sau uşor aromate, de cele mai multe ori calde. Cele mai comune preparate sunt terciul din fulgi de ovăz sau din alte cereale, ouă, cârnaţi, cartofi prăjiţi, biscuiţi, clătite, brioşe sau produse de patiserie şi fructe proaspete sau compot.
De asemenea, micul dejun poate include friptură cu ouă. Cerealele sunt din ce în ce mai prezente la micul dejun, la fel ca şi iaurtul. Cafeaua, ceaiul, laptele sau sucurile de fructe sunt băuturile care se servesc cel mai des la prima masă a zilei.
În mod tradiţional, în Marea Britanie şi Irlanda, micul dejun este o masă caldă, foarte consistentă, compusă din ou, bacon, cârnaţi alături de pâine prăjită şi ceai sau cafea. Micul dejun poate să mai includă şi roşii la grătar sau prăjite, budincă de ciocolată sau de vanilie, fasole, pâine prăjită, diferite tipuri de cartofi prăjiţi şi ciuperci.
Germania este ţara în care, în anumite regiuni, micul dejun este servit de două ori într-o zi. Acesta este numit „momentul pâinii”. Micul dejun tradiţional cuprinde chifle, unt, gem, şuncă, ouă fierte şi cafea, dar şi cereale şi musli. În unele regiuni micul dejun include şi brânzeturi, mezeluri, pate sau iaurt.
Având în vedere climatul rece, micul dejun în Rusia este foarte consistent. Acesta include terci din fulgi de ovăz, ouă, bânză, mezeluri sau cârnaţi, pâine de secară cu unt şi cafea sau ceai.
Sursa: „Mic dejun 2.0”