Mihaela Bilic: „Cura de slăbire nu e soluţia!”

Începutul de an vine obligatoriu cu planuri, rezoluţii şi promisiuni elaborate după legea “Totul sau nimic”. Acum e momentul în care facem liste şi stabilim reguli care să ne ducă la reuşită.

Acum suntem dispuşi la orice efort, acum ni se pare că totul e posibil, că există un nou început, o nouă şansă. Şi pentru că aşteptările sunt mari, pentru că exigenţele pe care noi înşine ni le impunem sunt imposibil de atins, nu reuşim să respectăm totul. Şi atunci nu mai respectăm nimic.

Vă propun ca anul acesta să fie diferit, măcar din punct de vedere alimentar. Vă propun moderaţia în locul tandemului asceză-frenezie, vă propun schimbări mici care să ducă la rezultate vizibile (chiar dacă nu sunt spectaculoase) şi stabile în timp, vă propun blândeţea şi bunăvoinţa în locul cruzimii cu care vă trataţi propria persoană, vă propun acceptarea în locul războiului cu kilogramele în plus.

Recomandări

Cum te ajută în cura de slăbire un psiholog

Cura de slăbire pentru copii? O dietă sănătoasă combate obezitatea

Viaţa înseamnă mai mult decât o cură de slăbire, nu putem să ne umplem universal colecţionând cărţi şi reviste despre dietetică, oscilând între interdicţii drastice şi momente de pierdere a controlului, slăbind şi îngrăşându-ne, sperând şi distrugându-ne visele.

Lucrurile nu sunt doar în alb şi negru: nu putem fi nici profund nefericiţi, nici total fericiţi aşa cum nu putem rezolva peste noapte problema kilogramelor acumulate în ani de zile.

Cum ar fi dacă anul acesta aţi încerca altă abordare? Sunt sigură că aţi devenit experte în cure de slăbire, că ştitţi să asociaţi şi să disociaţi alimentele, că număraţi caloriile, că aţi strâns un număr impresionant de kilograme pierdute…dar şi recâştigate de-a lungul timpului.

Nu puteţi apela la aceeaşi metodă şi să aşteptaţi rezultate diferite! Cura de slăbire nu e soluţia! Ce dovadă în plus mai doriţi? Orice cură de slăbire presupune un început şi un sfârşit. Important nu e că reuşeşti să pierzi kilograme, important e ce se întâmplă după, când cura s-a terminat. Pentru că adevărul, dragele mele, indiferent cât de trist sună, e următorul: cum mănânci pentru ca să slăbeşti, aşa trebuie să mănânci şi ca să te menţii.

Oricine e dispus la sacrificii, cu condiţia ca ele să fie pe perioadă limitată. Considerăm cura de slăbire ca pe o paranteză în existenţa noastră, un moment neplăcut în timpul căruia facem asceză şi plătim pentru păcatele noastre. Însă când se termină frenezia maximă, suntem liberi să ne reluăm viaţa de unde am lăsat-o.

Cum putem face lucrurile altfel?
Încercând moderaţia: măsuri moderate, foame moderată, excese şi interdicţii moderate sau mai bine zis rare. Regimurile draconice sunt o capcană, ele dezechilibrează şi ne îndepărtează de propriile senzaţii alimentare. Nu mai ştii când ţi-e foame şi când te-ai săturat dacă alimentaţia ta e controlată de voinţă şi de raţiune. Iar voinţa e un capital preţios şi limitat, e păcat să o epuizăm în lupta cu alimentele.
Mâncarea trebuie să ţină de instinct, de semnalele pe care ni le dă organismul, iar echilibrul vine din măsură. Important nu este ce mănânci, ci cât şi mai ales cum mănânci.

Încetaţi să căutaţi alimente miraculoase sau combinaţii ştiinţifice care să topească grăsimea. Soluţia stă în cantitate! Faceţi un experiment: reduceţi cu 30 la sută sau chiar la jumătate porţia! Adică păstraţi în continuare mâncarea voastră preferată, fie că este vorba despre paste cu brânză sau sarmale, şi reduceţi cantitatea. Vă promit că veţi slăbi, pe onoarea mea de medic nutriţionist!

Şi mai e o regulă: e interzis să vă interziceţi! Orice lucru interzis va fi obligatoriu dorit! Disciplinaţi-vă şi antrenaţi-vă să vă opriţi după câteva bucăţele, învăţaţi să savuraţi fiecare înghiţitură cu toate simţurile şi veţi constata că plăcerea satură, nu îngraşă. Întrebaţi-vă care vă sunt poftele, restabiliţi dialogul cu corpul vostru şi respectaţi-i preferinţele. El ştie de ce are nevoie.

Sănătatea înseamnă diversitate, echilibru şi măsură, înseamnă puţin din tot! Spuneţi stop războiului cu kilogramele în plus, luptei cu mâncarea şi porniţi în noul an cu o atitudine diferită: aceea de bunăvoinţă şi înţelegere faţă de organismul vostru, faţă de nevoile, slăbiciunile şi greutăţile cu care se confruntă. Acceptaţi că e mai bine să slăbiţi lent şi definitiv, că schimbările mici sunt mai uşor de transformat în obiceiuri şi că important e să mergi înainte, fie cu şi paşi de furnică.

Nu vă mai gândiţi la câte kilograme aveţi de pierdut, ci începeţi de azi să mâncaţi doar o jumătate de porţie. Şi mai ales fiţi îngăduitori cu voi: nu contează ce faceţi între Crăciun şi Anul Nou! Contează ce faceţi de la Anul Nou până la Crăciunul viitor!
Vă doresc un an… altfel!