Rezistenţa la pierderea în greutate: adevăr sau mit?

Ce se întâmplă atunci când încearcăm să slăbim, dar orice am face, acest lucru nu devine realitate? Adică mâncăm sănătos, facem sport în mod regulat, gândim pozitiv, dar kilogramele se încăpăţânează să rămână pe loc? Este rezistenţa la pierderea în greutate cu adevărat reală? Noile studii confirmă acest lucru!

Ca şi în cazul bolilor cronice, obezitatea în sine poate fi o rezistenţă a organismului la schimbare. Acesta este un fenomen diferit de dificultatea de a păstra greutatea după ce ai slăbit, deşi există anumite similitudini. Una dintre speranţele care s-au născut odată cu finalizarea unui proiect (2003) ce urmărea genotipul uman la nivel global a fost faptul că oamenii de ştiinţă ar putea identifica o genă sau mai multe care să explice de ce unii oameni dezvoltă obezitate. În timp ce un număr de gene pot contribui la creşterea în greutate sau la rezistenţa pierderii în greutate, variaţia genetică nu explică epidemia de obezitate. Cu toate acestea, mulţi factori cheie de mediu contribuie la obezitate sau rezistenţa la slăbit, în special alimentaţia şi activitatea fizică.

Matematic, pierderea în greutate ar trebui să fie simplă şi uşor de realizat cu un deficit de energie, dar de multe ori nu este. Pierderea în greutate (fie startul sau menţinerea acesteia) este dificilă la niveluri biologice, comportamentale şi psihologice pentru o mulţime de oameni. Pur şi simplu a mânca mai puţin nu este suficient, şi nici ajustarea macronutrienţilor nu pare să fie răspunsul, atunci când vorbim de pierderea medie în greutate.

Recomandări

Experţii au decis – Aceasta este cea mai eficientă dietă de slăbit!

Adele dezvăluie cum a slăbit – dieta cu sirtuină

Regula celor 3.500 de calorii

Modificarea greutăţii este asociată cu un dezechilibru al caloriilor consumate. Acest principiu este simplu. O problema fundamentală, cu toate acestea, constă în calcularea deficitului de energie necesară pentru un individ. Pierderea în greutate depinde de calcularea corectă a caloriilor de care persoana are nevoie pentru a-şi menţine greutatea corporală actuală. Nu există metode care pot face acest lucru cu o precizie rezonabilă în afara unui cadru de cercetare.

De fapt, cei mai mulţi oameni pierd în mod substanţial mai puţin din greutate decât suma prezisă de regula celor 3.500 de calorii ( această regulă spune că dacă vei mânca cu 500 de calorii mai puţin/zi, într-o săptămână poţi slăbi jumătate de kilogram). Pierderea în greutate nu se întâmplă într-un mod liniar, ci mai degrabă arată o relaţie curbilinie în cazul în care încetineşte cu timpul.

Microbiomul intestinal

Faptul că obezitatea nu ţine doar de calorii este probabil cel mai evident la persoanele ale căror corpuri manifestă rezistenţă la pierderea în greutate. Tot mai multe dovezi susţin ideea că nu putem atribui prevalenţa crescută a obezitatii numai la schimbările genomului uman, schimbarea obiceiurilor alimentare sau reducerea activităţii fizice în noastră de zi cu zi. O explicaţie alternativă ar putea consta în importanţa microbiomului intestinal.

Cercetările sugerează faptul că microbiomul intestinal joacă un rol important în extragerea caloriilor din alimente şi în stocarea şi arderea acestora. În unele studii pe rozătoare, microbiomul intestinal s-a dovedit vital în capacitatea animalului de a obţine energie din produsele alimentare şi a jucat un rol important în depozitarea grăsimilor.