Ştim că siropul de arţar îţi evocă un munte de clătite americane pufoase stropite din belşug cu acest lichid lipicios dulce. Dar câţi dintre voi ştiu cum se prepară acest sirop şi ce beneficii are?
Cât despre calorii… ei bine, la acest capitol trebuie să fim cu mare băgare de seamă! Iată ce trebuie să ştiţi despre deliciosul sirop de arţar care ne îndulceşte serile friguroase de iarnă!
Siropul de arţar face parte din identitatea Canadei, unde arborii de arţar stau la loc de cinste. Mai mult, frunza de arţar este un simbol al Canadei, fiind prezentă pe monede şi pe steagul acestei ţări. Acest sirop a fost descoperit, spune legenda, mai mult din întâmplare – se pare că o femeie din tribul indian Iroquis a folosit la gătit lichidul scurs din trunchiul unui arţar. Ea a crezut că acest lichid este apă, dar a constatat că mâncarea pe care a gătit-o cu acesta era dulce.
În prezent, se estimează că 80% din producţia de sirop de arţar este realizată în Quebec, un oraş din estul Canadei unde sunt plantate mai multe soiuri de arbori de arţar, precum arţar de zahăr, arţar negru, roşu, argintiu, ţepos, fin arţar cu frunze mari etc. Siropul de arţar se obţine prin fierberea sevei arborelui de arţar. În funcţie de tipul de arţar şi de perioada de extragere a sevei, dar şi de timpul de fierbere, siropul obţinut are o culoare, un gust şi proprietăţi diferite. De exemplu, siropul mai închis la culoare este extras spre finalul sezonului şi are un gust mai pronunţat, în timp ce siropul mai deschis la culoare este mai lichid şi are o aromă mai subtilă, fiind preferat ca topping pentru clătite sau pentru îndulcirea ceaiurilor. Citeşte aici cum se prepară aluatul perfect pentru clătite!
Siropul de arţar este clasificat în mai multe grade: A, B, C şi D. Siropul de grad D este cel mai închis la culoare şi singurul 100% original, de unde şi diferenta de preţ faţă de alte siropuri din comerţ.
Chiar dacă este dulce, siropul de arţar este considerat o variantă mult mai sănătoasă de îndulcire decât zahărul alb, rafinat. Conţinutul său de minerale şi alte substanţe benefice îl situează aproape la egalitate cu mierea, în ceea ce priveşte proprietăţile nutritive. Totuşi siropul de arţar este bogat în zahăr, aşa că trebuie consumat cu moderaţie, mai ales de anumite categorii de persoane.
În 20 de grame de sirop de arţar (o lingură), se regăsesc următoarele:
În cantităţi mult mai mici se regăsesc: fierul, fosforul, zincul, manganul, cuprul, seleniul şi vitamina B8.
Seva de arţar conţine o substanţă cu puternic efect antioxidant – quebecol. Împreună cu mineralele, acest compus antioxidant asigură sistemului imunitar forţa de a lupta cu virusurile şi radicalii liberi din atmosferă. De asemenea, substanţele din seva de arţar ar putea avea şi proprietăţi anticancerigene, scrie sciencedaily.com. Acestea pot reduce inflamaţiile din organism, principalii factori de risc în apariţia cancerului.
Manganul, zincul, calciul, cuprul şi fierul din siropul de arţar sprijină buna funcţionare a imunităţii, reduc riscul de formare a depozitelor de colesterol pe vase şi previn astfel bolile cardiovasculare.
Potrivit revistei Pharmaceutical Biology, siropul de arţar conţine până la 24 de compuşi cu efect antioxidant. Studiile arată că aceştia ar putea potenţa acţiunea antibioticelor împotriva unei infecţii, grăbind astfel vindecarea, dar şi dozele necesare de medicamente, scrie American Chemical Society. Alte cercetări indică spre un efect neuroprotector al siropului pur de arţar – ar putea reduce riscul de boala Alzheimer sau alte afecţiuni neurologice.
Siropul de arţar este un îndulcitor mult mai sănătos decât zahărul sau îndulcitorii artificiali, care pot duce la indigestie, crampe, constipaţie, diaree, risc mai mare de candidoză, creştere în greutate, oboseală, anxietate, pierderi temporare de memorie etc. Inulina din siropul de arţar este un prebiotic care ajută la echilibrarea nivelului de bacterii bune la nivel intestinal şi previne astfel simptome precum cele mai sus menţionate.
De asemenea, substanţele din siropul de arţar ar putea împiedica dezvoltarea celulelor canceroase, cel puţin aşa arată studiile realizate pe animale de laborator.
Deşi are un indice glicemic mai mic decât zahărul alb, cel brun, mierea sau melasa, respectiv de 54, siropul de arţar trebuie consumat cu moderaţie, mai ales de persoanele care vor să slăbească sau au probleme cu glicemia.
În plus, trebuie ţinut cont şi de tipul de sirop de arţar consumat. În comerţ există mai multe variante, cu diferite cantităţi de zahăr adăugat în compoziţie, aşa că este indicat să citiţi cu atenţie etichetele. Siropul de arţar pur este cel care conţine minimum 60% sucroză, adică acel zahăr natural din sevă. În cazul produselor de mai slabă calitate, acest procent este mai redus şi se adaugă zahăr brun sau chiar alb, deci e de preferat să fie evitate.
Dacă vrei să prepari acasă sirop de arţar, ai nevoie de 4 ingrediente şi de 10 minute la dispoziţie. Ţine cont însă că această variantă de sirop de arţar conţine zahăr, deci trebuie evitat consumul excesiv, mai ales dacă vrei să slăbeşti sau ai diabet.
Iată şi 5 modalităţi în care poţi consuma siropul de arţar!
Ingrediente: 200 ml de apă, o cană de zahăr alb, o cană de zahăr brun, o lingură de esenţă de arţar, o linguriţă de scorţişoară (optional).
Preparare: se aduce apa la fierbere, se adaugă ambele tipuri de zahăr şi se lasă totul la foc mediu spre mare, amestecând încontinuu, până se topeşte complet zahărul. Se reduce focul la minimum şi se adaugă esenţa de arţar şi scorţişoara (optional), se amestecă bine şi se lasă încă 3 minute, până se obţine un sirop lipicios, vâscos. Dacă vrei să obţii o culoare mai închisă şi o textură mai groasă, înlocuieşte zahărul alb cu cel brun.