„Sigur am ceva cu glanda”, „Hormonii nu mă lasă să slăbesc”, „M-am îngrășat de la glandă” sunt numai câteva dintre motivele pe care le invoca o parte dintre cei care se confruntă cu probleme de greutate. Dar cât adevăr este în aceste afirmații? Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice la Clinica Smart Nutrition, ne explică tulburările hormonale care împiedica slăbirea.
Hipotiroidismul, sindromul de ovare polichistice, hipogonadismul, sindromul Cushing, leziuni ale hipotalamusului, deficitul de hormoni de creștere sunt afecțiuni endocrinologice în care apare obezitatea. Dacă suferi de una dintre aceste afecțiuni, nu înseamnă însă că nu poți să îți controlezi greutatea, ci că poate fi mai greu să faci acest lucru.
Glanda tiroidă este un organ situat în regiunea cervicală anterioară (gât, sub mărul lui Adam). Rolul ei este unul deosebit de complex, intervenind în procesele metabolice ale organismului prin stimularea aproape a oricărui țesut să producă proteine și prin creșterea nivelulul de oxigen necesar celulelor (1). Astfel, glanda tiroidă influențează frecvența inimii (bătăile inimii), aspectul pielii, creșterea, fertilitatea, digestia, menținerea temperaturii corpului.
Hipotiroidia, adică nivelul scăzut al hormonilor secretați de tiroidă (T3 si T4) poate fi însoțită de creșterea în greutate. Pe de altă parte, creșterea nivelului TSH-ului poate fi o consecință a obezității și nu un efect al ei. Fiecare pacient trebuie evaluat din punct de vedere al glandei tiroide pentru a exclude o cauză secundară de obezitate și, în rarele cazuri în care apare nivel anormal al hormonilor tiroidieni, pacientul este îndrumat către medicul endocrinolog.
Sindromul de ovare polichistice afectează până la 10 % dintre femeile de vârstă reproductivă, 35 – 60 % dintre ele având și obezitate (2). De cele mai multe ori, femeile se adresează specialiștilor după ce au primit acest diagnostic, ele fiind îndrumate către noi pentru terapie nutrițională, fiind cunoscut faptul că scăderea în greutate îmbunătățește fertilitatea, acneea sau hirsutismul- manifestări clinice frecvente în acest sindrom.
Hipogonadismul masculin este caracterizat prin nivel scăzut de testosteron şi producție spermatică anormală, însoțit de diminuarea libidoului, disfuncție erectilă, depresie, anemie, scăderea pilozității faciale și corporale, dezvoltarea țesutului mamar (ginecomastie), scăderea masei osoase (osteoporoză), scăderea în mărime și fermitate a testiculelor. La nivelul compoziției corporale are loc o scădere a masei musculare, dar cu creșterea țesutului adipos și apariția obezității.
O altă afecțiune a sistemului endocrin care se poate însoți de creștere în greutate este sindromul Cushing. Mult mai rar întâlnit comparativ cu bolile glandei tiroide, acest sindrom se caracterizează prin nivel crescut al cortizolului (măsurat fie în urina stransă pe 24 ore, fie după un test de supresie). Evaluarea acestui sindrom este indicată în cazul pacienților obezi, cu hipertensiune necontrolată, diabet, osteoporoză care evoluează rapid sau hipopotasemie care nu răspunde la tratament (2).
Leziunile hipotalamice sunt date, în general, de apariția tumorilor care, dacă se dezvoltă lent, se însoțesc de disfuncții endocrine și modificări ale ingestiei alimentare manifestate prin obezitate sau denutriție.
Deficitul de hormoni de creștere apare în urma distrugerii glandei hipofize sau a hipotalamusului (care controlează glanda hipofiză). Nivelul scăzut de hormon de creștere la copil, cauzat de nanismul hipofizar, se însoțește de o rată de creștere lentă, cu o înălțime cu 20-25% mai mică decât statura obișnuită pentru vârsta lor și cu proporții normale și aspect general armonios. Pacienții au țesut adipos bogat la nivel abdominal şi masă musculară puțină comparativ cu persoanele sănătoase de aceeași vârstă. Efectele acestui deficit în ceea ce privește greutatea unui adult sunt tot de creștere a circumferinței abdominale (pe seama țesutului adipos) şi scăderea masei musculare (4).
Cât de des întâlnim aceste afecțiuni?
În ianuarie 2020 Societatea Europeană de Endocrinologie a publicat o metaanaliza care a inclus 19.996 de pacienți despre prevalența afecțiunilor endocrinologice în rândul pacienților cu obezitate. Hipogonadismul, definit prin nivel scăzut de testosteron, s-a întâlnit la 42% dintre pacienti , hipotiroidismul (nou diagnosticat, știut sau subclinic)- la 14 % și hipercorticismul la numai 0.9 %. Aceste date susțin necesitatea unui ghid de testare endocrinologică, bazat pe dovezi (5).
Cum pot trata obezitatea dacă am una dintre aceste afecțiuni?
Tratamentul obezității, în acest caz, este unul de echipă. În primul rând, se tratează boala care a condus la creșterea în greutate (hipotiroidismul, hipercorticismul etc.), astfel încât să se obțină echilibru hormonal. Apoi, se poate începe terapia nutrițională sub supravegherea medicului nutriționist diabetolog.
Regimul alimentar trebuie să fie unul echilibrat, în funcție de necesarul caloric al fiecărui pacient, evaluat prin măsurarea ratei metabolice de repaus. Obiceiurile alimentare care determină creșterea în greutate pot fi evaluate cu ajutorul jurnalului alimentar și, împreună cu medicul, pacientul și le poate schimba astfel încât să obțină greutatea dorită.