Vara, anotimpul perfect pentru scuturarea de kilograme!

Vine vara, rău îmi pare, nu pot să mă duc la mare, încă nu s-a inventat costumul sexy de îmbăiat pentru un corp aşa îngrăşat. Lăsând rima la o parte, iar a sosit peste noi anotimpul acela în care regretăm mesele de Crăciun, de Paşte, diversele aniversări, deschiderea cofetăriei din colţ etc.

De mult n-am mai păţit ruşinea de anul ăsta. Anotimpul trupurilor despuiate şi lucrate mă prinde tare rontunjoară pentru vară. Atât de rotunjoară încât nu găsesc nimic în dulap pe mărimea cifrei arătate de cântar – bine, eu am şi aruncat cu mândrie toate hainele maaari la ultimul slăbit, convinsă fiind că nu are ce să mă mai întoarcă din drum. Dar nebănuite sunt căile siluetei, aşa că iată-mă reîngrăşată şi puţin disperată că trebuie să probez din nou haine tip saci. O să fie o vară lungă şi grea…

Despre complexe şi alţi demoni

Ce urmează să citiţi acum este o poveste 100% adevărată. Un amic de-al meu a divorţat din cauza verii şi a kilogramelor în plus depuse pe soţia sa. Nu, nu a început omul să se prelingă pe străzi de poftă când vedea subţirele mulăţele. Nici nu a început să-şi născocească false ieşiri la bere ca să se topească în braţe străine. Pur şi simplu, voia la mare. Sau voia să simtă şi el că e vară, să iasă din casă şi să se bucure de soarele ăsta simpatic.

Recomandări

Dieta rapidă de vară: cum să dai jos 6 kilograme în 6 săptămâni

Roasă de complexe, ruşinată de greutatea care nu putea fi ascunsă nicicum, consoarta domnului refuza să părăsească apartamentul în iunie, iulie, august.

Coborât până la pâine, urcat în maşină cu destinaţia restaurant sau film (la un cinematograf nu atât de frecventat, să nu fie mulţi ochi aţinţiţi) şi cam atât. Omul s-a plâns o dată, de două ori, a şi convins-o să meargă până pe litoral unde a rămas însă îmbrăcată complet şi s-a interesat rapid de ora plecării.

„N-aş fi lăsat-o dacă ea n-ar fi lăsat complexele să o înghită”, a zis la final. Şi eu l-am crezut, omul chiar nu se însurase cu ea silfidă, din contră, arăta identic şi în ziua nunţii. Însă temerile ei şi măsurile drastice pe care le-a luat de ruşinea greutăţii i-au sfârşit căsnicia. Bărbatul voia doar o viaţă normală, nu una în scorbură, cum a tot repetat fără să-l audă şi să-l înţeleagă cine trebuia.

Mi-am amintit povestea ei pe la jumătatea lui mai când am ieşit în parc la o plimbare într-o zi care amintea de toridul august, nicicum de primăvara din manuale. Şi am început să văd, trecând pe lângă mine, fete durdulii, ţinând de mână iubiţi, soţi sau ce-or mai fi fost şi ascunzându-se pur şi simplu în spatele lor, ca să nu vadă lumea urmările lăsate de iarna-ospăţ pe trupurile lor.

Umblau cu haine lălâi, capetele plecate şi, cumva, când au trecut pe lângă mine, şi eu tot rontunjită de catralioane de calorii, zâmbeau cumva trist, ca şi cum am face parte din acelaşi club oropsit, pentru că a prins soarele puteri şi ne-a despărţit de confortabilul şi atât de bine ascunzătorul cojoc de lână.

Nu, nu, nu, fetelor, ceva e complet în neregulă cu asta!

Să vedem partea plină a paharului văratic!

Nu vom supune la vot pentru că ştiu din start că am dreptate: nimic bun nu poate ieşi din atitudinea asta, din dorinţa de a ne ascunde în haine ca nişte sutane, din alegerea de a ne izola mereu ca să nu fim puse în situaţia de a ne ocupa două locuri lângă o splendidă făptură trasă din inel, din fuga de ceea ce noi ne-am făcut cu mâna, dar mai mult cu gura, noastră. Complexele vor naşte la rândul lor complexe. Şi mai mari, şi mai de neîntrecut.

Revin un pic la cazul amicului de mai sus ca să atac un subiect pe care îl băgăm sub preş şi despre care credem că dacă nu vorbim, nici nu există –  viaţa sexuală a unei femei sufocate de complexe. Fireşte, am uitat să pun un „inexistentă” după viaţa sexuală.

Omul de care vă spuneam nu mai avusese parte de intimitate cu soţia disperată să nu îi fie dezvăluită rotunjimea de luni întregi spre peste un an. Nu zâmbiţi, sunt convinsă că şi ea tot cu un tricou mai larg a început, cu o dorinţă să ascundă şi să se ascundă.

Să nu ne înţelegem greşit: nu militez pentru scoaterea tricourilor mulate din sertare şi defilarea cu ele, deşi ne fac să arătăm de tot râsul. Nici nu pledez pentru atitudinea „nu-mi pasă, mănânc fie ce-o fi!”, pentru că dacă ai ajuns la complexe atunci îţi pasă. Sunt o susţinătoare înfocată a acceptării şi a acţionării.

Presupunem că azi-dimineaţă, o splendidă dimineaţă de vară, cântarul ţi-a urlat că ai 70 de kilograme. Tu ce faci? Te deprimi, te îmbraci într-un sac, te fereşti de toţi şi toate, te izolezi. Vedeţi ceva pozitiv din enumerarea asta?

Şi, staţi să auziţi urmarea: înfuleci. Da, da, da – să nu îmi spuneţi că nu e aşa. Pentru că ne tăiem toate sursele de simţit bine, ne vom refugia în parşiva mâncare, minţindu-ne că oricum acum nu mai contează, poate conta la început.

Scuzaţi-mă, dar acum ce e, sfârşitul? Nici vorbă! Dacă alegem noi să fie, e tot începutul. La treabă!

Nopţi cu salate, zile transpirate

Eu nu ştiu alt anotimp mai potrivit pentru scuturarea de kilograme decât vara. Voi ştiţi? Toate legumele şi fructele pământului se pregătesc să ne aterizeze în farfurii, ziua e lungă şi perfectă pentru sport – mai ales în răcoarea dimineţii şi a serii, slăbuţele care afişează rochiţele mărunţele ne întărâtă, la fel şi colecţiile splendide din magazine, canicula nu ne lasă să avem o poftă de mâncare din cale afară.

Nu sună perfect? Sau cel puţin mult mai bine decât varianta în care stăm ascunse în haine generoase şi ne plângem de milă în faţa unei pizza pufoase ca noi.

Ce vreau să reţineţi e că putem întoarce complexul greutăţii în favoarea noastră. Acum îl simţim ca pe ameninţarea care nu ne lasă să gustăm acest anotimp senzaţional, dar de ce să nu îl facem să lucreze pentru noi şi să scoată ce avem mai bun, într-un moment în care suntem tare întărâtate de atâtea corpuri perfect lucrate şi îndelung lăudate.

Ştiu că e comod culcuşul acela al complexatei care pozează în victimă şi se furişează aşa cum poate prin vară. Dar nici nu ştiţi cât e de dulce locul la care ajungem când scăpăm de toate aceste kilograme care ne fac să ne simţim, pe deloc bună dreptate, inferioare.

Vă provoc, aşadar, la un all-inclusive total diferit în vara lui 2022. Nu cu mâncăruri de toate gusturile şi naţiile. Nu cu râuri de băuturi. Nu cu deserturi fără de sfârşit şi program de mese din zori până-n noapte. Ci cu o voinţă redescoperită (ştiu că o aveţi!), un corp mai frumos, dar cel mai important, mai sănătos şi o viaţă recâştigată pe toate planurile. Pe cine trec pe listă?