Melci – cum îi mâncau românii în trecut? Reţete inedite

Aţi încercat vreodată melci? Par o delicatesă franţuzească astăzi, însă pe la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea melcii erau prezenţi la festinuri în Ţara Românească. În prima carte de haute-couise românesc scrisă de stolnicul Cantacuzino sunt multe detalii. Aceastea au fost readuse la viaţă de către două scriitoare şi jurnaliste românce Daniela Ulieriu şi Doina Popescu care au scris cartea ”Trei secole de gastronomie românească. De la muhalebiu şi schembea la volovan şi galantină”, apărută la Editura Paralela 45.

Conform informaţiilor din cartea ”Trei secole de gastronomie românească. De la muhalebiu şi schembea la volovan şi galantină”,  primul reţetar românesc, scris de mână, în limba română, cu alfabet chirilic, pe o hârtie de foarte bună calitate, ceea ce a permis conservarea lui perfectă timp de trei veacuri conţinea 293 de reţete, o adaptare a reţetelor italieneşti, franţuzeşti, nemţeşti, dar şi orientale. Autorul a fost stolnicul Cantacuzino, un pasionat al gastronomiei. Dacă acum avem impresia că bucătăria autohtonă este uneori umbrită de influenţele turceşti, arăbeşti şi italieneşti trebuie să ştiţi că şi în trecut se mânca internaţioanl. Din cauza aşezării lor geografice,  Ţările Române au sintetizat deopotrivă influenţe gastronomice culturale occidentale şi orientale.

Recomandări

Supa perfectă după Paşte – costă 1 leu porţia

CSÎD a încercat: spaghete cu leurdă, 3 lei/porţia

Reţetă originală cu melci

Iată cum suna o reţetă cu melci în scriere originală în primul reţetar
„Melci // Ia melcii de-i dă în undă, dupre ce-i vei spăla bine cu apă caldă, de pământ; decii îi scoate din cojale lor şi-i freacă cu sare mult, până ce le vei scoate toate balile ce au, apoi îi spală în câteva rânduri  de apă caldă, ca să să cureţe bine de bale, şi le dă sare. Dupre aceia, pune-i în tingire, puindu-le untudelemn, piper, sare, scorţişoară, şofran de vei avea, erburi tocate, aguridă de va fi, au zeamă de lămâe şi apă cât să-i acopere de  2 degete şi, astupând tingirea bine cu cap, îi fiarbe.”
Autoarele cărţii au transcris următoarele reţete 2 reţete cu melci direct în termenii de azi:

Melci la grătar – reţetă

Mod de preparare: Spălăm bine melcii cu apă caldă ca să îndepărtăm tot pământul, îi dăm în clocot în apă cu oţet (un pahar de oţet la un litru de apă), apoi îi scoatem din „căsuţe” cu grijă, cu o furculiţă, astfel încât cochiliile să rămână intacte. Spălăm cochiliile foarte bine, cu foarte multă apă, şi punem melcii la loc în „căsuţele” lor, cu puţin untdelemn, sare şi piper, dar numai după ce i-am spălat temeinic şi le-am îndepărtat tot mucusul şi viscerele (partea neagră). Încingem grătarul şi punem melcii la fript, în cochilii. Îi aducem calzi la masă, fără să le adăugăm altceva.

Iahnie de melci: reţetă

Mod de preparare: Spălăm şi curăţăm melcii de mucus ca mai sus, îndepărtându-le complet, cu un cuţit, tubul digestiv (partea neagră), şi îi înăbuşim cu o ceapă şi-o rădăcină de pătrunjel, ambele tocate mărunt. Adăugăm sare, piper, câteva cuişoare (stolnicul ne recomanda şi scorţişoară). Când iahnia e gata, o răsturnăm pe un platou mai adânc,  pe care îl ornăm pe margini cu felii de lămâie. Poftă bună!

Fotografii – Daniela Ulieriu şi 123rf.com