Au mai multe denumiri în funcție de zonă (cele mai cunoscute fiind Mucenici, Măcinici, Sfințișori) și sunt preparați prin două tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului.
Mucenicii sunt, de obicei, realizați ca figurine umane, cu cap, ochi, nas, mâini și picioare, sau colăcei în forma cifrei opt, imitând chipul uman. Dar pot avea și formă de albină, de pasăre, de brăduleți sau cercuri. Conform tradiției gospodinele prepară un număr fix de Sfinți, 40 sau 44 denumiți și Moși sau Mucenici (în anumite zone, Moșii sunt spirite ale morților care îți vizitează rudele în ziua de 9 Martie).
Indiferent de modul de preparare și de forma lor, mucenicii se împart pentru moși și strămoși în ziua de 9 martie.
Siropul pentru mucenici:
Se frământă un aluat dospit ca de pâine din făină, apă, sare și drojdie, și se lasă la crescut cca 20 de minute. Din aluat se formează „șnururi” de cocă de circa 1 cm grosime și se răsucesc în formă de opturi.
Se pun la copt într-o tavă unsă cu ulei.
Se fierbe apa cu miere/zahăr până se îngroașă, se adaugă la sfârșit zahărul vanilat, apoi se toarnă peste mucenici. Se presară miezul de nucă și se lasă să se înmoaie.
Sirop/zeamă:
Se încălzește puțin apa. Se cerne făina formând o movilă, iar în mijlocul ei se face o gropiță în care se toarnă apa călduță, uleiul și sarea. Se frământă până iese un aluat moale care se bate un sfert de oră, să se frăgezească.
Se întinde pe o planșetă presărată cu făină. Se taie inele concentrice, cu un pahar mare și unul mic, și apoi se răsucesc în formă de opturi.
Se lasă să se usuce, 45 de minute, apoi se fierb mucenicii 1 oră în 1,5 I apă.
Se adaugă restul ingredientelor pentru sirop și se lasă să se pătrundă aromele încă 1 sfert de oră.
Când totul s-a răcit, se presară încă 2 lingurițe de miez de nucă fin măcinat.