Deşi un astfel de preparat se mânca de multă vreme, termenul de „clătită” apare în patiserie abia în secolul XIII.
Acest aluat popular nu are un creator cunoscut, chiar dacă variante ale reţetei se găsesc în manuscrise încă din secolul XIV.
Este cât se poate de adevărat că, de secole, se fac clătite în toate civilizaţiile.
Simplu de făcut, din aluatul de clătite se pot prepara atât feluri sărate (clătite umplute cu brânză, cu spanac etc.) cât şi deserturi (clătite cu zahăr, cu dulceaţă, flambate, Suzette şi chiar suprapuse pentru a forma un tort).
Când începeţi să preparaţi aluatul pentru clătite este bine să puneţi făina în formă de movilă într-un castron şi să faceţi în mijloc o adâncitură în care să puneţi ouăle. E important să procedaţi aşa, ca să evitaţi formarea de cocoloaşe: făina de pe margini va aluneca spre centru, va intra în contact cu ouăle şi se va umezi treptat. La sfârşit, aluatul trebuie să fie neted şi omogen. În cazul în care cocoloaşele persistă, treceţi compoziţia printr-o sită.
Înainte de a prăji clătitele, aluatul trebuie să se odihnească între 30 de minute şi o oră, ca să fie mai elastic şi făina să se hidrateze perfect.
Aluatul de clătite poate fi personalizat în funcţie de utilizare: cu rom, cu Grand Marnier, cu calvados, cu vanilie, cu scorţişoară, cu cacao…Poate fi însoţit de o garnitură, cu condiţia ca aceasta să fie foarte fină: coajă rasă de citrice, brunoise de fructe, fructe uscate tăiate fin.
Dacă tigaia nu este destul de caldă, clătitele nu se prăjesc suficient, rămân albe şi sunt greu de mânuit. Dacă este prea încinsă, aluatul se coagulează, nu se poate manevra şi clocoteşte înainte de a fi întins. Este deci obligatoriu să controlaţi perfect intensitatea căldurii.
Dacă nu aveţi decât foarte puţin timp la dispoziţie, puneţi toate ingredientele într-un vas destul de adânc şi mixaţi totul. Tehnica este rapidă şi simplă, dar are tendinţa să întărească mai mult aluatul; trebuie deci prevăzut un timp de odihnă mai lung. Berea şi cidrul pot face aluatul mai uşor. În acest caz, aveţi grijă să puneţi mai puţin lapte.
1. Amestecaţi ouăle cu făina
Spargeţi într-un castron 4 ouă şi bateţi-le cu un vârf de sare, 50 grame de zahăr tos şi opţional un strop de esenţă de vanilie (sau ce esenţă preferaţi). Într-un alt vas, puneţi 250 grame de făină în formă de movilă, apoi faceţi în mijloc o adâncitură în care adăugaţi ouăle. Amestecaţi ouăle cu făina.
2. Încorporaţi treptat laptele
Adăugaţi treptat câte 50 ml de lapte, pe măsură ce făina îl înghite, şi amestecaţi cu telul fără să bruscaţi aluatul, ca să nu devină prea consistent. În total folosiţi 500 ml lapte.
3. Terminaţi aluatul
Încorporaţi 50 grame de unt topit. Când aluatul este gata, strecuraţi-l printr-o strecurătoare fină şi lăsaţi-l să se odihnească 60 de minute la frigider.
4. Turnaţi aluatul în tigaie
Turnaţi un polonic mic de aluat de clătite într-o tigaie încinsă, unsă cu ulei, şi cu o mişcare de rotaţie rapidă, repartizaţi uniform aluatul pe fundul tigăii, înainte să se coaguleze. Când s-a făcut pe o parte, întoarceţi clătita şi prăjiţi şi pe cealaltă parte.
5. Suprapuneţi clătitele
Aşezaţi fiecare clătită nouă peste precedenta şi acoperiţi cu o farfurie. Astfel se răcesc mai încet şi umiditatea le menţine moi. De asemenea, puteţi pune farfuria pe bain-marie, ca să rămână calde toate clătitele.