Piperul Sichuan, care nu este înrudit nici cu piperul alb şi nici cu cel negru, este cules din planta Piperului Japonez, care creşte în sălbăticia munţilor din sud-vestul Chinei.
Fructele fac parte din familia citricelor, ceea ce explică aroma de lămâie pe care o oferă acest condiment mâncărurilor din regiune. Deşi plante înrudite se găsesc în toată Asia, în ţări precum India, Coreea, Japonia etc, piperul Sichuan este de departe cel mai aromat.
O scurtă istorie a piperului Sichuan
Piperul Sichuan, cunoscut în China ca floare de piper (hua jiao), este un condiment faimos, fiind deja cunoscut în sud-vestul Chinei de secole – a apărut chiar şi în poezia compusă de Confucius în secolul 5 î.Hr. Chinezii din antichitate obişnuiau să adauge acest condiment în tradiţionala băutură alcoolică pe bază de orez – Vinul de Orez – pentru a revigora aroma băuturii.
Piperul, unul dintre cele 5 condimente chinezeşti de bază, a călătorit prin întreaga lume cu diaspora chineză. În 1968 piperul a fost interzis în SUA după ce a fost descoperit faptul că purta cu el tăciunele citricelor – o infecţie bacteriană inofensivă pentru oameni, dar devastatoare pentru culturile de citrice. Astfel, s-a dezvoltat foarte rapid o piaţă neagră pe care se vindea piperul negru Sichuan. Acest embargo a fost ridicat în 2005 pentru boabele de piper tratate termic.
Cultivarea arbuştilor de piper Sichuan
• Deşi climatul temperat îi prieşte plantei Piperului japonez, este nevoie de mai mulţi ani pentru dezvoltarea ei de la seminţe la etapa de recoltare
• Chiar dacă plantele pot ajunge la o înălţime de 7 metri sau mai mult, le puteţi tăia atât cât doriţi
• Frunzele apar primăvara devreme, urmate de flori şi mai apoi de fructele care ating maturitatea vara târziu
• Uscaţi fructele culese, timp de o zi sau două într-un loc cald, înainte de a le folosi.
În medicina chineză
Cu toate că nu au fost realizate studii cu privire la beneficiile piperului Sichuan, acesta este utilizat în doze moderate în medicina din China pentru medicamentele care tratează durerea de stomac asociată cu indigestii sau ulcere.
Informaţii amuzante
• Frecarea frunzelor plantei Sichuan între degete împrospătează aerul, oferind o aromă de citrice
• Un proverb chinez antic spune: China este locul ideal al mâncării, însă Sichuan este locul ideal al aromei
• Bomboanele cu piper Sichuan sunt o desfătare tradiţională în sud-vestul Chinei
• Piperul japonez Sansho este înrudit cu piperul Sichuan, având o aromă blândă de lămâie
• Pentru a substitui piperul Sichuan, în cazul în care nu îl găsiţi, puteţi folosi boabe de ienupăr (pentru efervescenţă) şi fulgi de ardei chili (pentru senzaţia de căldură)
Piperul Sichuan în reţete
Piperul Sichuan se potriveşte de minune cu alte arome puternice, în special cele acre sau picante. Deseori este combinat cu ardeiul iute pentru a obţine o aromă irezistibilă. Aceasta poate crea dependenţă prin originalitatea şi unicitatea gustului extrem de iute ce caracterizează preparatele gătite în bucătăria specifică zonei Sichuan.
Coaja este singura parte comestibilă din întregul fruct, un compus al acesteia dând senzaţia de amorţeală şi furnicătură la nivelul buzelor şi al limbii, alături de o nuanţă picantă. Cojite uscate trebuie prăjite înainte de utilizare, pentru a se înmuia pe exterior.
Dacă sunt scufundate în ulei sau pisate cu aceeaşi cantitate de sare de mare, se obţine un condiment excelent ce va da o aromă efervescentă mâncării de zi cu zi.
Sursa: Electrolux.ro