Andrei Roşu, ”maratonul faptelor bune”

Atunci când primul lui copil avea un an şi a început să-i imite activităţile s-a temut că se va aşeza şi fiul lui pe ”canapea”, adică va fi sedentar. S-a gândit că este timpul să se ridice de pe canapea şi să îi ofere un alt exemplu. S-a încris la un maraton la Polul Nord. De acolo, la altul şi la altul până a ajuns să alerge pe toate continentele, iar cei de la Cartea Recordurilor i-au omologat acest record. De atunci, inspiră şi ajută oameni să iasă din zona de confort şi să alerge. De 7 ani organizează el însuşi Transmaratonul, o cursă pe cea mai frumoasă şosea din lume – Transfăgărăşan, dedicată binelui – strângerilor de fonduri pentru cauze nobile. Cea mai recentă ediţie Proenzi® Transmaraton, a strâns 200 de fund raiseri şi donaţii de 110.000 lei. Doamnelor şi domnilor – Andrei Roşu răspunde întrebărilor Ce se întâmplă, doctore?.

CSÎD Ce a fost mai greu de depăşit la primul tău maraton de la Polul Nord din 2010? Bariera fizică sau bariera psihică?

Andrei Roşu: Au trecut nişte ani de atunci, dar acum pot privi la rece. Cel mai greu a fost să mă ridic de pe canapea. Scaunul de la birou, canapeaua de acasă, scaunul din maşină. Era peste tot o canapea continuă. Primele săptămâni au fost mai grele, pentru că schimbarea produce stres. Apoi să nu mai fac sport egala cu a nu face duş. Cel mai greu moment a fost ridicarea de pe canapea – luarea unei decizii, respectarea acesteia.

Maraton – o ocazie de a ajuta oamenii bolnavi, tinerii şi natura

CSÎD: Cum a început povestea Transmaraton? Ai vrut să ai propriul maraton?

Andrei Roşu: Sunt mai multe tipuri de alergători. Eu când alerg sunt un soi de alergător peisagist. Când alerg mă preocupă foarte mult ceea ce e în jurul meu şi nu doar timpul (sigur, respect termene limite). Nu mă voi mai întoarce în acele locuri de cele mai multe ori şi atunci vreau să am cu mine cât mai multe imagini. O bucăţică din fiecare loc în care am alergat a rămas în mintea mea.

Până acum am fost în vreo 60 de ţări. Prin 2011 , toamna, m-am antrenat pe transfăgărăşan şi am simţit că regăsesc pe acel drum foarte mult din reperele pe care le adunasem în minte. Natura, măreţia muntelui, dificultatea, şoseaua spectaculoasă, cele 4 anotimpuri (se schimbă foarte des vremea acolo). Mi s-a părut foarte interesant să organizez acolo un maraton. Antrenându-mă între Bâlea cascadă, Bâlea lac şi Capra am văzut că sunt 21 de km. Şi mi-am zis ”uite aici e un semimaraton”. Mi s-a aprins un beculeţ. Dus întors e un maraton.

CSÎD: Transmaraton nu e doar un maraton. Este o platformă de fundraising pentru sănătate, educaţie, mediul înconjurător. De unde ai avut ideea să mixezi sportul şi caritatea?

Andrei Roşu Din 2010, de când am început să alerg la maratoane, mi-am schimbat părerea şi despre ceea ce înseamnă implicare socială. Era nulă până atunci implicarea mea. Mereu găseam scuze să nu mă implic. Îmi era frică de ace, dacă se cerea grupa mea de sânge, spuneam că am băut, că am luat antibiotice etc. Sau dacă auzeam de o cauză socială pentru care se cereau bani sau altfel de implicare, fără să verific mă gândeam că dacă pleacă în Caraibe cineva cu banii mei etc.

Deci, acum 8 ani, am schimbat abordarea şi am început să strâng fonduri pentru cauze sociale. Am văzut că este dificil – sunt multe cauze, e greu pentru oameni să decidă ce cauză să sprijine. Trebuie să oferi ceva în schimb. Atunci m-am gândit că este interesant în ideea de a crea o cultură în România de strângere de fonduri pentru cauze umanitare şi sociale – ”fund raising” m-am gândit să organizez pe Transfăgăraşan o cursă pentru oamenii care fac fund raising. În 2012, a apărut prima ediţie Transmaraton, fiecare alergător primea o pagină unde spunea de ce participă pe Transfăgărăşan şi de ce susţine cauza respectivă.

CSÎD: Ce cauze susţineţi?

Andrei Roşu: Avem 3 parteneri încă din 2012:

– ”Şcoala de valori”, asociaţie care dezvoltă programe de lidership pentru liceeni care să îşi descopere pasiunile şi să îşi găsească un drum în viaţă.

”Pădurea copiilor” – îşi propune să planteze cât mai mulţi puieţi în zonele deşertificate din sudul României şi
”Hospice Casa Speranţei” – îngrijire paliativă – cel mai mare centru din centrul şi estul Europei.

Alergătorii îşi puteau alege dintre aceste proiecte, deveneau fundraiseri, erau linii de donaţii, puteau distribui pe social media şi pe email linia respectivă. Donaţiile se fac direct în contul asociaţiilor, deci banii nu trec pe la organizatori.

Au strâns 100.000 lei la prima ediţie cu ajutorul a 80 de participanţi la Transmaraton. La prima ediţie au fost 2 probe – 21 km (semimaraton) şi 70 km (ultramaraton) .

Iar acum la ediţia a 7-a  în 2018, am avut 5 probe la alegere (10 km, 21 km, 30, 42 şi 50 km), oricine se regăsea în probele astea în funcţie de pregătire, aspiraţii.

Şi această ediţie a strâns 110.000 lei. În 7 ediţii am ajuns la 1.100.000 lei. Poate această sumă nu spune nimic, dar dacă transformăm în pacienţi îngrijiţi, puieţi plantaţi, liceeni care au avut şansa de a o lua pe alt drum…

Maraton – nu lasaţi amprente negative asupra mediului înconjurător

CSÎD: De la an la an, atrageţi tot mai mulţi alergători. Câţi au fost în acest an?

Andrei Roşu: Avem şi alergători care au venit la toate cele 7 ediţii. Procentul de revenire e mare. În 2018, au fost aproape 200 de participanţi. Transmaraton a crescut organic. Unii se întreabă de ce nu facem cu 500 de oameni, cu 1.000 de alergători. Logistic nu este posibil momentan şi oricum încercăm să nu organizăm un eveniment care să lase o amprentă urâtă asupra mediului înconjurător. Pe măsură ce mai apar pensiuni, parcări, creştem şi noi.

Videoclipul de la Transmaratonul din 2018 a făcut peste 20.000 de vizualizări, ceea ce ne bucură. Ce mă impresionează este că toţi participanţii încearcă să fie pe măsura peisajelor. Este un eveniment foarte reuşit.

În plus, când s-a terminat cursa, nu se pleacă direct acasă. Se socializează. Există un cort cu masaj, catering, sunt oameni inspiraţionali, se dau premii, se ascultă muzică bună.

Maraton – reîntoarcerea la alergare

CSÎD: Mulţi dintre cei care nu s-au ridicat încă de pe canapea au tendinţa de a amâna momentul deoarece consideră că doar sporturi noi, cu denumiri complicate îi ajută. Alergarea este considerată mult prea simplă. Cum ne întoarcem la alergare?

Andrei Roşu: În copilărie cu toţii am făcut o formă de sport. Foarte rar vedeam copii care se plimbau agale. Nu o să auzi un copil care se laudă că face sport. Am îmbătrânit atunci când spunem că facem sport. Ne pierdem bucuria de a face mişcare în timp, acea bucurie pe care o vezi la copii si la animale. Noi facem pauza de la mişcare, devenim sedentari o perioadă. Organismul dă semne, şi gata hotărâm să ne întoarcem la sport. Şi în ziua aia, vrem să recuperăm tot ce am pierdut în ultimii 5 ani, 10 ani.

Nu reluăm sportul în mod gradual – asta e problema. Alergăm 2 ore, mergem la sală 6 ore. E un şoc pentru organism, a doua , a treia zi ne mişcăm mai greu şi gândim că am îmbătrânit etc. Trebuie să îi permitem corpului nostru să se reacomodeze – muşchii, articulaţiile.
Sau mai rău, suferim o accidentare.

Maraton – alergarea corectă nu afectează articulaţiile

CSÎD: Mulţi nu vor să alerge de frica deteriorării articulaţiilor.

Andrei Roşu: Există multe prejudecăţi. Dacă faci sport îţi strici articulaţiile, dacă nu faci sport, îţi strici articulaţiile. Cred că dacă nu faci mişcare e şi mai periculos. Să ne gândim ce înseamnă 20 de kg în plus pentru articulaţii (acestea nu se măreasc dacă ne îngrăşăm)
Dar şi dacă faci sport fără să ai grijă de articulaţii nu este indicat. Pentru a păstra sănătatea articulaţiilor contează tehnica de alergare, echipamentul (pantofii speciali de alergare), nutriţie, suplimente alimentare). Dar astăzi nu putem să mai dăm vina pe lipsa de informaţii. Orice om bine intenţionat care are intenţii pe termen lung găseşte soluţii. Poţi vorbi cu un alergător experimentat. Este mai uşor să previi.

Maraton – dieta pentru maratonişti

CSÎD: Există o dietă ideală pentru alergare?

Andrei Roşu: Se aplică în primul rând informaţii de bază (fără zahăr, grăsimi, ţigări, alcool în exces) şi apoi restul dietei alimentare se personalizează. Corpul îţi dă informaţii imediat după ce alergi, acesta se simte mai bine cu o salată sau cu fructe. Simţi când are nevoie de ceva energizant, sau de un fel de mâncare mai lejer. Consumând anumite alimente, ai energie, randament. Nu există o reţetă standard, dar o dietă bazată pe legume, fructe, cereale nu dă multe rateuri din experienţa mea. Eu sunt vegetarian din 2011.

CSÎD: De ce Transmaratonul din 2018 s-a numit Proenzi Transmaraton?

Andrei Roşu: De compania Walmark se leagă începuturile mele ca alergător la maraton. Parteneriatul a început la maratonul de la Polul Nord din 2010. Am primit un kit cu suplimente alimentare  de la Walmark, mă mai durea una, alta de la alergare. Am văzut că aveam aceleaşi valori şi am început să colaborăm şi la Transmaraton. În fiecare an, Walmark a oferit tuturor participanţilor un kit al campionilor. Pentru că avem o relaţie stabilă, acum la 7 ani, am oficializat -o şi am dat numele Transmaratonului – Proenzi Transmaraton, după numele suplimentului alimentar pentru articulaţii sănătoase.