Antrenamentul-şoc al unei sedentare înrăite

La iniţiativa lui Şerban Blebea, specialistul nostru într-ale sportului,  eu şi încă o colegă de redacţie “ne-am luat vânt” şi ne-am aruncat în cursa contracronometru de o lună de zile numită Slăbeşte cu Şerban.

Provocarea a fost una imensă, mai ales că al doilea meu nume este “şoarecele de birou” şi nu e greu de dedus de unde provine această poreclă – muncă de birou, mişcare puţină înspre deloc, mâncat haotic, când apuc, ce apuc şi lene cât cuprinde în timpul liber rămas.

Prin urmare, propunerea lui Şerban de a mă înrola în echipa lui de curajoşi a picat la ţanc şi m-am gândit că o astfel de experienţă trebuie musai povestită, mai ales că alţi oameni ca mine sunt cu zecile, miile sau poate chiar milioanele.

Recomandări

Antrenorul personal – cum NU ar trebui să fie!

TABATA, antrenamentul-fulger care arde 1000 de calorii în 20 de minute!

De ce am ales programul lui Şerban? Răspunsul e unul simplu: pentru că presupune muncă în echipă, colaborare, disciplină, voinţă şi sinceritate. Lucru pe care, vă spun sincer, nu îl pot dobândi în cadrul unor şedinţe banale la sala de sport, alături de persoane necunoscute, pe aparate neprietenoase şi fără un “sergent” sever care să mă împingă de la spate atunci când lenea pune stăpânire pe mine.

La începutul lunii aprilie s-a dat startul acestui program-pilot, care va dura fix o lună de zile, şi va cuprinde 12 şedinţe la UzinaCrossfit, un loc despre care am multe de spus, plus patru ieşiri în aer liber (în fiecare week-end), care ne vor familiariza cu mişcarea în parc şi exerciţiile pe care le putem face în natură.

Suntem 10 persoane înscrise în acest program: tineri, mai puţin tineri, mai dolofani şi mai subţirei, femei, bărbaţi, dar toţi uniţi de acelaşi scop – să topim kilogramele care ne deranjează, să învăţăm să mâncăm inteligent şi să deprindem obiceiul sănătos de a face mişcare zilnic.

Acum, că v-am familiarizat, să spargem gheaţa cu primul antrenament, numit de mine antrenamentul-şoc şi pe bună dreptate, veţi vedea.

Credit FOTO: Cristina Aliman

După o perioadă de mai bine de 10 ani în care singurele exerciţii au fost alergatul după autobuz, urcatul scărilor şi căratul sacoşelor cu dulciuri şi cola, iată că a venit şi momentul să dau piept cu ceea ce înseamnă cu adevărat mişcare.

În primul rând am învăţat cât de importantă este etapa de încălzire (alergare, mers fandat, genuflexiuni), care are rolul de a ne stimula toate grupele musculare şi de a ne ridica ritmul cardiac.

Apoi a urmat circuitul infernal de alergare combinat cu genuflexiuni (urmăreşte mai jos un VIDEO care îţi arată cum se execută corect genuflexiunile), fandări, abdomene, hiperextensii, step-up-uri, bile de 10 kilograme aruncate pe podea ca şi cum aş fi vărsat tot năduful pe cel mai mare duşman şi multe altele pe care memoria mă împiedică să le enumăr. Totul a fost atât de intens, iar pauzele atât de scurte încât nici nu am simţit cum a trecut timpul.

Acest circuit mi-a demonstrat cât de neputincioasă sunt din punct de vedere fizic, dar cât de puternic motivată psihic pot fi atunci când văd persoane cu dublul kilogramelor mele alergând mai repede decât mine. Prin urmare, am încercat să nu mă fac de baftă şi am tras tare să ajung la linia de finish.

La final, stretching-ul – un element de o importanţă vitală în încheierea unei sesiuni de antrenament, care are rolul de a detensiona muşchii lucraţi şi de a readuce ritmul cardiac în limitele normale.

Demn de menţionat este că, pe parcursul antrenamentului, Şerban ne-a încurajat pe fiecare în parte, ne-a îndrumat atunci când executam incorect anumite mişcări, a oferit alternative mai uşoare pentru persoanele care nu puteau face exerciţiile  din motive medicale şi a avut grijă să ne hidratăm, oferindu-ne pauze scurte în care să bem câteva guri de apă plată – neapărat plată, cea carbogazoasă balonează şi îngreunează mişcarea.

De asemenea, am primit sfaturi preţioase despre ce, cât şi când să mâncăm, avînd în vedere greutatea notată la începutul programului, procentul de grăsime din corp şi necesarul zilnic de calorii, în cazul meu acesta limitându-se la maximum 1.350 de calorii pe zi.

Deşi în timpul antrenamentului mult-temuta febră musculară îşi făcea simţită prezenţa destul de timid, la momentul când am ajuns acasă şi mai ales a doua zi după,  aceasta a pus stăpânire pe mine şi mi-a limitat destul de mult capacitatea de a mă deplasa. Însă am ascultat sfaturile lui Şerban şi am ignorat senzaţia de durere, am forţat muşchii, am luat câteva aspirine şi vreo două tablete de vitamina C, iar febra aparţine deja de domeniul trecutului.

Ca primă impresie: sportul e greu. Dar atât de plăcută e senzaţia de după şi atât de multă energie capeţi, fizic şi psihic, încât aştept cu nerăbdare următorul antrenament.

Fiţi alături de mine în această experienţă şi urmăriţi pagina de FB a lui Şerban – Slăbeşte cu Şerban – pentru imagini cu noi în sala de sport şi sfaturi despre alimentaţia sănătoasă şi importanţa exerciţiilor fizice.