Butoh – “dansul întunericului”

Dansul conferă energie, creşte şi tonifică musculatura, întăreşte oasele, creşte rezistenţa la efort, este o formă de terapie – combate stresul, îmbunătăţeşte stima de sine, previne instalarea depresiei, ajută la pierderea kilogramelor în plus, stimulează memoria, îmbunătăţeşte echilibrul corporal, întărirea sistemului imunitar. Despre toate acestea, v-am explicat ani la rândul în multiple articole. A venit acum vremea să vă vorbim despre dans la un alt nivel: butoh, o formă de teatru-dans japonez, cunoscut pentru hipercontrolul corpului, pentru arealul ideatic al suferinţei pe care în genere el îl tratează, dar în acelaşi timp cu o capacitate de a e deschide astăzi unor intenţii şi idealuri estetice din ce în ce mai diverse.

Pentru prima oară am aflat despre Butoh- formă de teatru-dans japonez, cunoscut pentru hipercontrolul corpului, de la coregraful Constantin Enache, de altfel, promotorul Butoh în România şi câştigător a multiple premii pentru dans şi coregrafie.

CSÎD: Ce este Butoh?

Recomandări

6 lucruri pe care trebuie să le faci dacă stai la computer toată ziua

Dr. Oz: Cum să-ţi păstrezi sănătatea oaselor

Constantin Enache: Butoh este o formă de teatru-dans japonez, cunoscut pentru hipercontrolul corpului, pentru arealul ideatic al suferinţei pe care în genere el îl tratează, dar în acelaşi timp cu o capacitate de a e deschide astăzi unor intenţii şi idealuri estetice din ce în ce mai diverse. Important pentru mine este încercarea de a împleti anumite trăsături ale dansului actual european cu dimensiuni esenţialmente Butoh. Prin atitudinile corporale pe care unele companii Butoh le cultivă (ex: Sankai Juku, Carlotta Ikeda, Ushio Amagatsu ş.a.m.d.), Butoh ne apare adesea ca o modalitate de curăţire a interiorului uman, ca o dezbracare de o anumită piele, cum spunea Didier Anzieu în cartea sa ”Le moi peau” (în trad. Eu pielea) şi care vedea pielea ca pe învelişul lumii, putând căpăta lumină prin acţiunile interiorului. 

Organismul primeşte ravagiile timpului şi violenţa de momente, momente supuse caracterului efemer al timpului, pasagere, aşa cum este şi organismul în sine. Aceasta este una dintre premisele de dans „butoh”, japanese body art.

„Ce este corpul?” Şi cât de departe îl putem duce? Sunt câteva dintre întrebările care sunt ridicate într-un laborator de creaţie în această direcţie. Amintirile care rămân în faldurile corpului, în colţuri, este ceea ce mă surprinde de fiecare dată, care nu cunosc şi nu au nici o idee despre ce este, despre ceea ce poate fi şi care continuă odată cu evoluţia morţii noastre.

Reprezentaţii din întreaga lume după câteva dramatizări devin/ vor deveni importante scenarii post-conflict din perspectiva artelor, aşa cum s-a întâmplat cu „dansul întunericului” în Japonia, care a cunoscut o trezire spasmodică după cel de-al doilea război mondial, urmare a bombei atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. 

Pentru mine, butoh reprezintă un univers deosebit de fascinant, un vector mistic constant, o înşiruire de fotografii care redau o altă formă de viaţă, o cinematografiere de istorii şi mitologii instersectate şi o radiografiere fidelă a specificului vizual hieratic şi straniu, un strigăt mut într-un telur zbuciumat. Cei care practică butoh, îi consider a fi nu oameni ci, fiinţe a căror identitate încă nu se cunoaşte, entităţi sacre aflate pe un tărâm profanat, creaturi aproape extraterestre, rezultând astfel o formă de dualitate dintre om şi o altă specie încă nedefinită.

Imaginile groteşti precum cele ale morţii, distrugerii şi deformării, considerându-le o oportunitate de a descoperi frumuseţea întunecată a sufletului şi totodată, constituie un prilej de a ne descoperi pe noi înşine, de la origini.

Deopotrivă, butoh vorbeşte despre un corp metamorfozat, revoltat, contorsionat, un corp aflat într-o stare de transă şi permanentă tensiune. Din punctul meu de vedere Butoh, îmi pare a fi suprem cuvânt al dansului, forma sa superioară. Consider că cele mai importante evenimente din viaţa oricărei fiinţe sunt durerea, moartea, iubirea. Îmi plac acele coregrafii asupra cărora timpul a lucrat.  În Butoh, găsim întreg repertoriul problematic al fiinţei umane.

CSÎD: Cum a început povestea ta cu dansul?

Constantin Enache: De la vârsta de 7-9 ani am urmat gimnastica ritmică, am renunţat însă datorită regimului mult prea dur instalat acolo iar pe lângă asta nici corpul nu îmi permitea să continui, eram mult prea fragil pentru vârsta mea în raport cu copii de aceeaşi vârstă cu mine. În timpul claselor gimnaziale am descoperit apoi dansul sportiv urmând să practic 4 ani de studiu în acest sens, atât în dansul standard cât şi cel latino-american, cele două categorii ale dansului sportiv. Am renunţat şi la acesta din dorinţa de a învăţa şi altceva, de a înmagazina cât mai mult. În 2006, m-am interesat să văd care sunt probele pentru admitere la un liceu de coregrafie din ţară. Crescând în Bârlad (jud. Vaslui), am dorit totuşi să fiu aproape de casă, ca atare am luat legătura cu cei de la Colegiul Naţional de Artă “O.Bancilă’’, din Iaşi care mi-au  oferit informaţiile necesare pentru a mă pregăti iar ulterior am şi intrat cu 9 la practică şi 10 la teorie din Istoria Dansului (Baletului). În 2010, luam atestatul de Instructor-coregraf cu nota maximă, după care a urmat admiterea extrem de riguroasă de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ‘’I.L.Caragiale’’, Bucureşti (U.N.A.T.C.) , Departamentul Teatru – Artele spectacolului, Specializarea: Compoziţie coregrafică; am intrat pe unul din locurile de la Buget, după care a urmat Masterul tot în cadrul acestei universităţi şi tot în cadrul aceluiaşi departament; ambele spectacole atât cel de licenţă şi deopotrivă cel al masterului au fost apreciate cu nota maximă, aplaudate de publicul numeros prezent şi premiate în cadrul Galelor UNATC. Iar în prezent sunt doctorand în cadrul acestei universităţi.

CSÎD: Când ai descoperit butoh?

Constantin Enache: În timpul prezentării în cadrul unui examen semestrial a unei creaţii coregrafice semnate de mine ‘’metamorphosis’’, cineva din publicul-spectactor a venit spre mine ţinând să mă felicite şi sugerându-mi trimiterea către Youtube de a căuta mai multe despre fenomenul şi dansul Butoh. Ajung acasă şi încep să caut, găsind enorm de multe similitudini cu ceea ce prezentasem şi eu în cadrul examenului respectiv. Era în mine, trebuia doar să îl descopăr. În timp, am discutat cu diverşi performeri şi maeştrii Butoh, am vizionat enorm de multe spectacole din această zonă estetică şi documentându-mă mai mult mi-am dat seama că spre deosebire de alte forme de dans, Butoh te descoperă nu îl alegi, ci dimpotrivă el te alege pe tine. Am putea conchide că este un dar de la cel de Sus.

CSÎD: Cine poate practica acel tip de dans?

Constantin Enache: Butoh implică enorm de mulţi factori mai sus menţionaţi, presupune un anumit tip de experienţă, de acumulări, anumite procese la nivel introspectiv şi nu numai, macro şi micro cosmos universal valabile fiecărei fiinţe umane ca problematică. Poate că astfel putem explica faptul că nu oricine practică această formă de limbaj coregrafic. Ca orice lucru de calitate, Butoh este şi el o zonă de nişă, aproape imposibil de descifrat ca conţinut şi totuşi cu un impact vizual extrem de puternic, ofertant şi spectaculos.

CSÎD: Cât timp necesită pregătirile pentru un spectacol?

Constantin Enache: Depinde de mai mulţi factori care converg în jurul proiectului; proiecte care pot dura de la 3 luni până la 2-3 ani. Din nou depinde.

CSÎD: Munca ta presupune o dietă sănătoasă. Care sunt alegerile tale în materie de alimentaţie?

Constantin Enache: Multe proteine, lactate şi enorm de multe fructe şi salate. Nu am o problemă în sensul urmării unei diete stricte, nu sunt pretenţios însă, predominant sunt acestea.

CSÎD: Unde pot fi văzute spectacolele tale?

Constantin Enache: Spectacolele le anunţ atât pe pagina de Facebook Constantin Enache – Choreographer. Vă aştept cu drag! De asemenea, pot fi urmărite şi

pe canalul meu de Youtube.

CSÎD: Ce îţi doreşti în viitor?

Constantin Enache: De a înfiinţa şi la noi în ţară o companie naţionala de butoh şi de dans contemporan dedicată profesioniştilor din domeniu, care să funcţioneze simultan şi ca o academie.

foto arhiva coregrafului