Duende, noul meu suflet-pereche. Echitaţia, dragoste la superlativ!

L-am întâlnit pe Duende într-o după-amiază. M-am hotărât să merg la echitaţie după ce redactorul şef  – Beatrice – mi-a spus că ar trebui să încerc un “experiment” care să mi se potrivească.

Aveam de ales între călărie şi skateboarding şi, sincer, gândul de a-mi rupe câteva oase încercând un “back-flip” nu-mi surâdea.

Dar să revenim la Duende care, apropo, înseamnă a avea suflet, a fi autentic, expresiv şi a simţi o stare puternică de emoţie. 

Recomandări

Brazilian Jiu Jitsu – autoapărare şi disciplină. Plus calorii arse!

Motivează-te să faci sport! Ia-ţi cel mai cool echipament!!

Cam asta am simţit când l-am văzut prima oară. Bine, asta după ce senzaţia de teamă a dispărut… aproape complet. Eram înspăimântată.

Era atât de mare, părea atât de puternic şi deşi a fost “dragoste la prima vedere” nu mă puteam imagina încălecându-l. Eram aproape sigură că voi renunţa după prima încercare şi eram pe punctul să o fac în momentul când nu am reuşit nici măcar să-l încalec, dat fiind faptul că avea aproximativ de două ori înălţimea mea. 

Atunci a intervenit Cristi, un băiat extraordinar, campion naţional şi balcanic la echitaţie, pasionat de călărie şi, după cum am observat mai târziu, un om cu o răbdare de fier (credeţi-mă când vă spun că în locul lui, m-aş fi trimis acasă după primele 3 minute). 

Cristi m-a ajutat să încalec, iar apoi mi-a explicat, pas cu pas, ce înseamnă echitaţia, cum ar trebui să mă comport în preajma lui Duende, dar mai ales, ce ar trebui să simt. Am aflat în ziua aceea că echitaţia nu este doar un sport. Este o artă, o formă de exprimare emoţională extrem de puternică, o senzaţie care te umple de dragoste şi te poate face să uiţi de absolut toate grijile cât timp eşti acolo. 

Duende este un campion, are 17 ani şi vine din Spania. Este jucăuş, dar încăpăţânat, îi plac mult dulciurile (cred că semănăm) şi îl iubeşte foarte mult pe Cristi, am putut să-mi dau seama de asta atunci când a refuzat orice mişcare odată ce el s-a îndepărtat. 

Echitaţia este şi o formă excelentă de terapie, numită hipoterapie. Este folosită pentru tratarea depresiei sau a tulburărilor de alimentaţie, dar mai ales pentru a-i ajuta pe copiii care suferă de autism să îşi îmbunătăţească echilibrul şi mobilitatea şi, în special, să dezvolte aptitudini sociale, emoţionale, educaţionale şi comportamentale. Şi dacă până atunci nu credeam că este posibil, după cele trei ore petrecute alături, mi-am dat seama că este nu doar posibil, ci total adevărat. 

Relaţia care se creează între om şi cal este una specială, mai ales dacă îţi laşi emoţiile să te acapareze. Calul simte iubirea pe care i-o transmiţi, simte dacă îţi este frică sau dacă eşti hotărât. Aş putea spune că simte tot ce simţi tu în momentul în care îl încaleci. Când am învăţat “trapul săltat”, pe lângă entuziasmul momentului, am simţit o urmă de teamă. Teama de a nu cădea, de a nu mă accidenta. 

Nu am reuşit să menţin o postură echilibrată şi am uitat complet că ar trebui să ţin spatele drept. Duende a simţit acest lucru şi a refuzat să mai facă vreun pas. Este incredibil! Este o senzaţie pe care nu am mai întâlnit-o până atunci şi pe care mi-ar fi imposibil să o descriu în aceste rânduri, dar pe care sper să o resimt cât mai curând posibil! 

Aşadar, dacă până acum nu aţi încercat-o, dacă după o săptămână aglomerată vă simţiţi stresaţi, încărcaţi emoţional, obosiţi şi lipsiţi de energie, vă recomand din toată inima, să treceţi pe la Clubul de Echitaţie Agrointernaţional din Bucureşti. Vă asigur că este remediul perfect pentru orice problemă!