Marius Nedelcu: „La şcoală, nu am făcut sport!”

”Totul pleacă de la sistem şi educaţie. Românilor nu li s-a promovat calea de mijloc, sportul de întreţinere sau stilul de viaţă sănătos. S-a mers pe ideea de totul sau nimic, matematica sau fotbalist de Italia ’90, chimie sau Nadia Comăneci.

Îmi amintesc că şi pentru aceste performanţe nu existau condiţii iar pentru medalii se făceau sacrificii uriaşe.

Câteva generaţii vor trece până când românii vor învăţa de mici să facă sport, până când copiii ca mine nu vor mai trece ora de sport pe lista de chiulit.”

Recomandări

Ashihara – sau cum am învăţat să am încredere în mine

Slăbire şi distracţie? Wakeboarding şi SUP pe lac!

Iată ce ne-a mărturisit fostul membru al trupei Akcent, despre care puţini ştiu că, în paralel cu muzica, lucrează în domeniu fitnessului, călătoreşte foarte mult şi promovează un stil de viaţă sănătos.

CSÎD: Cum arată o zi din viaţa lui Marius Nedelcu?

Marius Nedelcu: Seara adorm după ce parcurg câteva file dintr-o carte fantasy şi mă las puţin purtat într-o lume plină de imaginaţie. De regulă, aşa îmi place să închei ziua, să pun deoparte realitatea măcar pentru câteva minute. Ajung târziu acasă, dar nu mă plâng deoarece îmi place foarte mult ceea ce fac şi nici nu îmi dau seama când trece timpul. Sunt cel puţin 3 zile pe săptămână când mă motivez să fac o oprire la sală pentru un antrenament iar atunci las la uşa mailurile, bugetele şi planurile deoarece sunt sigur că le găsesc tot acolo la ieşire.

Toată ziua mă joc cu probleme de marketing şi încerc să descopăr cele mai bune metode pentru a promova fitnessul către români şi iubitori de canapea. Un eveniment nou de promovat, un club nou de lansat, statistici, întâlniri şi multă energie pozitivă alături de colegii mei, toate acestea întocmesc cuprinsul zilei mele, zi care nu poate să înceapă mai bine decât cu un mic dejun sănătos compus din ouă, iaurt, fructe de pădure şi o cafea ce trebuie băută neapărat în timp ce parcurg ştirile din sport. M-am trezit la 7.00 şi ştiu că ziua mea o să fie lungă şi plină.

CSÎD: Cum ai descrie relaţia ta cu sportul?

M.N.: Iubire şi ură. În toţi anii mei de şcoală nu am participat nici măcar la o singură oră de sport. A fost vina educaţiei de acasă, a sistemului sau vina mea, copil crescut cu cheia de gât, nu ştiu sigur, poate toate la un loc. Amuzant atunci când am ales să dau sport la bacalaureat ca să mai scad din cele 8 materii de parcurs. Împins de panică am luat cu asalt pistă de atletism a stadionului Poiana Câmpina din oraşul natal şi am alergat de am rupt pământul.

Aşa m-am alipit unui grup de sportivi pentru 2 ani şi am fost enigma unui antrenor care s-a tot întrebat de ce nu a observat nimeni până atunci că alerg extrem de repede! Când am descoperit că sportul de performanţă se face cu bătaie, atunci am decis să mă fac avocat şi să trăiesc ca în filmele americane care ne inspirau şi ne făceau pe toţi să visăm după 1989. Când m-a lovit şi realitatea sistemului juridic românesc am făcut ceea ce era logic. M-am angajat orice, oricum şi pe oricât la primul patron ce mi-a ieşit în cale şi mi-a dat o carte de muncă. Cât noroc ca acest patron să fie World Class şi după 15 ani să stau acum în top management şi să le vorbesc altora despre sport, vise şi alegeri potrivite în viaţă.

CSÎD: De ce crezi că românii nu prea fac sport?

M.N.: Astăzi au început deja să apară schimbări, deja au început să apară şi la nivel de educaţie cât şi la nivel de corporaţii. Părinţii sunt mai atenţi la activităţile copiilor, angajatorii caută să ofere beneficii angajaţilor, revistele scriu despre alimentaţie sănătoasă, au apărut bloguri de specialitate şi evenimente care promovează mişcarea.

În altă ordine de idei, românii nu fac sport din aceleaşi motive pentru care oamenii în general nu fac sport. Nu există o problemă a românilor în afară de ceea ce am povestit mai sus. Oamenii aleg mereu calea uşoară sau aşteaptă mereu până când paharul s-a umplut sau mai bine zis până când tricoul s-a întins la maxim. Şi ce poate să fie mai uşor decât un număr de magie, o haină neagră şi câteva kg parcă au dispărut, un machiaj perfect şi toată lumea se uită doar la faţă, o pereche de silicoane şi cine mai observă celulita, un portofel plin şi aspectul fizic nu mai contează poate. Problema românilor sau o problemă internaţională?

CSÎD: Unde se rupe firul atunci când vine vorba despre antrenamentul la sală? De ce renunţă unii?

M.N.: De ce renunţă oamenii în general? De ce aruncă la gunoi o căsnicie de 20 ani, 4 ani de facultate, relaţii de prietenie sau lecţiile de pian? Undeva se pierde motivaţia sau nu se instaurează niciodată. Te întrebi vreodată în viaţă de ce faci ceea ce faci, ce te îndeamnă sau ce vrei să obţii făcând acel lucru? La fel stau lucrurile şi cu antrenamentul. Văd zilnic oameni care încearcă să facă sport fără să ştie de ce, fără direcţie sau cu o motivaţie greşită. Faci sport pentru că ai nuntă într-o lună şi apoi după nuntă nu mai eşti aşa sigur că e nevoie de sport.

Faci sport pentru că te mustră conştiinţa şi îl faci cu ură pentru că tu crezi că sportul este duşmanul tău şi el te face să te simţi rău despre tine, pentru că nu te-ai născut cu frumuseţe veşnică. Altfel stau lucrurile însă atunci când pleci la drum cu un plan, te informezi, ceri ajutorul şi obţii rezultate…da, rezultatele reprezintă cheia. Atunci când ai gustat acest succes poţi să spui că eşti pe drumul cel bun. Când strângi cureaua, când pantalonii devin M din L, când orice tricou ieftin îţi stă bine şi nu-ţi mai trebuie branduri sau pur şi simplu atunci când încep să curgă invitaţiile la cafele. Dacă ai creat un album pe facebook cu poze de la mare şi nu mai postezi doar poze cu clădiri, atunci înseamnă că îţi place ce vezi şi sunt şanse mai mici ca să renunţi la sport.

CSÎD: Cât de greu se obţin pacheţele de muşchi de pe abdomen?

M.N.: Se obţin cu ajutorul frigiderului şi a geneticului aşa că cei care tocmai execută cele 5.000 de abdomene zilnice se pot opri. Am observat că despre abdomen se scrie şi se vorbeşte cel mai mult devenind chiar un subiect obsesiv. Toată lumea vrea six packs, dar nimeni nu vrea să sacrifice nimic pentru asta. Nu este deloc uşor să ai o alimentaţie potrivită şi echilibrată iar în legătura cu geneticul nu prea ai ce să faci, el este exact aşa cum l-ai moştenit. Deci o mulţime de piedici dar eu nu văd în asta o dramă.

De ce sunt aceste pacheţele de muşchi ţelul nostru suprem? De ce considerăm întotdeauna că este mai bine să fim visători decât realişti? Pot să spun cum sunt eu. Prefer să fiu realist şi să îmi propun lucruri mult mai realizabile. De ce? Pentru simplul fapt că îmi place să câştig cât mai des şi să obţin ceea ce mi-am propus. Asta mă motivează pe mine şi nu un vis măreţ şi extrem de îndepărtat. Nu spun că aşa trebuie să fii şi tu, nu spun că trebuie să elimini visul cu 6 packs, spun doar că trebuie să te cunoşti bine şi să ştii exact ce te motivează pe tine şi ce te face să mergi mai departe. Eu prefer să merg din aproape în aproape şi să obţin lucruri treptat, victorii mici şi zilnice, un stil de viaţă echilibrat fără obsesii şi extreme

CSÎD: Cât de importantă este muzica atunci când ne antrenăm?

M.N.: Trebuie să recunosc că pentru mine este extrem de plictisitor să alerg pe bandă în sală deci muzica mă salvează. În rest am antrenor personal şi trebuie să ascult vocea lui enervantă cum zice ‘încă două, încă cinci’! Dar vă recomand şi vouă să schimbaţi muzica pe un antrenor, antrenamentele de unul singur şi fără scop, cu cele ghidate de o persoană pricepută. Sunt multe alte lucruri mult mai importante când mergi la sală, muzica este doar un accesoriu care îţi dă un ritm poate şi te ajută să nu te plictiseşti şi să renunţi după 10 minute.

Să nu uităm însă cât de mult contează antrenamentul corect, rezultatul, echipamentul ce-l porţi. Cum este atunci când ai cea mai cool muzică în căştile tale noi şi super moderne şi alergi pe bandă în Converse, aşa pentru a nu strica factorul “cool”? Sau atunci când execuţi exerciţii complet anapoda pierdut fiind printe note în lumea ta? Face casă bună sportul cu muzica? Da. Este muzica extrem de importantă atunci când facem sport? Nu, sunt alte aspecte mai importante.

CSÎD: Un top 10 al melodiilor care sunt ideale pentru sală?

M.N.: Ideale pentru mine sau pentru tine? Diferenţă mare… Pentru tine nu pot să întocmesc eu un top pentru că suntem oameni diferiţi şi avem idealuri diferite atât în viaţă cât şi în muzică. Nici pentru mine nu pot să întocmesc un top 10 pentru că ascult mereu altceva. Nici măcar atunci când predăm ore de cycling nu foloseam acelaşi playlist deoarece nu vreau să intervină plictiseala.

Atunci hai să vă spun despre ce genuri ascult şi ce nu. Aleg întotdeauna piese antrenante care să îmi dea energie şi un ritm bun. Nu ascult rock agresiv, balade, jazz, simfonii pentru simplul fapt că nu se potrivesc cu ritmul pe care vreau să mi-l impun atunci când alerg. Un lucru însă nu se schimbă niciodată la mine: ascult muzică foarte tare!

CSÎD: Cât de des trebuie schimbat play list-ul la sală?

M.N.: Nu-l schimba niciodată dacă îţi place aşa de mult şi te motivează pe tine să munceşti mai mult. Nu te lăsa influenţat de tot felul de reguli care îţi spun la fiecare pas ce trebuie să faci. Identifică mai întâi care sunt priorităţile şi când este cazul să asculţi sfaturile altora. Cred că e mult mai important să asculţi despre cum să te antrenezi corect şi cu folos decât despre ce muzică trebuiă să asculţi. Cred că de foarte multe ori oamenii renunţă pentru simplul fapt că le dăm prea multe reguli. Suntem extrem de diferiţi până la urmă şi puţină libertate nu strică. Deci hai măcar să îi lăsam să îşi aleagă singuri muzica.

CSÎD: Ce ai în frigider azi?

M.N.: Iaurt, multe legume, ceva fructe de pădure pentru că le ador, piept de pui cam plictisitor, ouă căpătate de la bunicul meu, un vin roşu aşa pentru seri cu voie bună, apa şi o îngheţată despre care aş fi putut să mint. Nu se găsesc prea multe la mine în frigider pentru că prind acasă doar mic dejun iar pentru cina prefer chestii uşoare. Nu pot să aplic nici regulă cu 5-6 mese pe zi din mai multe motive. În primul rând nu am timp şi nici răbdare să fac asta la birou, prefer un prânz şi atât. În al doilea rând nu pot să mănânc de atâtea ori şi prefer să nu mă forţez. Acest sistem funcţionează foarte bine pentru mine şi nu îl recomand neapărat şi altora. Cum spuneam, suntem diferiţi iar frigiderul meu este perfect pentru mine dar poate să fie otravă pentru tine.

CSÎD: Ce alimente nu consumi niciodată?

M.N.: Lucrurile stau destul de simplu pentru mine, nu consum alimentele care nu îmi plac şi consum rar pe acelea care ştiu că nu mă ajută să îmi ating obiectivele. Ce înseamnă asta? Înseamnă că mănânc dulciuri dacă mor de poftă pentru că nu vreau să mă torturez dar încerc să păstrez un echilibru şi să nu exagerez. Spre exemplu îmi aleg anumite zile în care mănânc tot ce vreau sau fac asta atunci când plec în vacanţe. Nu urăsc nimic mai tare decât să plec în vacanţă şi să mă stresez cu diete. Fructe de mare nu consum niciodată, mâncăruri foarte gătite şi pline de ulei evit, ciorba de burtă mi se pare dezgustătoare, mănânc destul de puţină carne în general pentru că în mod natural prefer legumele sau lactatele.

CSÎD: Ce alimente ar trebui să consume vegetarienii pentru a nu pierde masa musculară?

M.N.: Întâi de toate consider că vegetarienii ar trebui să se verifice şi să îşi cunoască puţin corpul înainte să spună “de mâine sunt vegetarian”. Sigur că se poate evita pierderea masei musculare în cazul vegetarienilor şi aici depinde foarte mult de construcţia fiecăruia. Am văzut vegetarieni slabi morţi şi extrem de afectaţi de acest stil de viaţă şi am văzut şi alţii extrem de fit şi foarte bine sincronizaţi cu alimentaţia aleasă. Proteinele se pot lua şi din mazăre, ciuperci, soia, diverse seminţe, fasole, nuci, migdale, etc. Cum spuneam mai devreme, eu nu sunt un mare consumator de carne deci în mare parte îmi construiesc masa musculară din altele.

CSÎD: Ce suplimente alimentare sunt recomandate pentru creşterea masei musculare?

M.N.: Nu am nici cea mai vagă idee! Nu am fost niciodată fan suplimente, nu le-am studiat, nu le-am dorit şi nici nu le pot recomanda. Tot ceea ce am construit cu corpul meu a fost 100% bazat pe sport şi alimentaţie echilibrată, fără scurtături şi fără extreme. Nu am reuşit niciodată să consum un supliment mai mult de 3 zile la rând, fie din cauza gustului, fie din cauza lipsei mele de încredere. Consider că avem destule nelămuriri în legătură cu roşiile şi altele care cresc peste noapte cât pepenii. Nu pot să nu mă întreb, dacă se spune că avem parte de atâtea chimicale în legume şi fructe, atunci oare ce avem în aceste suplimente, muşeţel şi coada calului?!

CSÎD: Se consideră că steroizii sunt o “otravă”. Ce părere ai? Când şi cum trebuie admistraţi?

M.N.: Dacă suplimente am încercat şi apoi am respins repede, atunci steroizii îmi sunt cu totul străini. În acest caz aş vrea să se înţeleagă foarte clar că nu vorbesc din experienţa personală ci din ceea ce am citit şi dintr-o rezervă personală atunci când vine vorba despre substanţe care te duc acolo unde vrei să ajungi peste noapte. Aici poate sunt mult care mă vor contrazice şi vor spune că e vorba de progres pentru că aşa am trecut de la transportul cu căruţa la avion. Şi asta este până la urmă o scurtătura pe care noi oamenii am găsit-o şi pe care o folosim cu mare succes astăzi. Este oare valabil şi pentru “scurtătura” cu steroizii? Poţi să îi cumperi de la magazin aşa cum cumperi bilete de avion de la agenţie? Nu! Atunci eu nu îmi asum riscul şi aleg mersul meu cu paşi mărunţi.

CSÎD: Cum te poţi îndrăgosti pe viaţă de sport?

M.N.: După cum s-a observat deja, îmi place de mult ori să răspund la întrebare cu o altă întrebare. Deci acum te poţi îndrăgosti pe viaţă în general? Oare ştie cineva să răspundă? Oricât a încerca să dau răspuns chiar şi la o întrebare ceva mai simplă cum este cea de mai sus, tot nu cred că voi reuşi. Nu există o reţetă a iubirii pentru ceva anume.

Eu te pot sfătui să guşti sportul ca să îl poţi înţelege şi aprecia, să încerci să obţii rezultate că să vezi ce efect cu asupra ta, să alegi sportul care ţi se potriveşte, să îţi găseşti motivaţia potrivită dar până la urmă totul se va reduce la faptul că tot tu trebuie să descoperi singur cum te ataşezi de sport. Pe mine mă motivează rezultatele şi faptul că la 41 de ani sunt într-o formă fizică bună. Ca să păstrez totuşi flacăra, mai adaug la activităţile mele şi câte ceva nou cum ar fi tenisul. L-am descoperit recent şi m-a prins destul de repede. Cum? Am încercat, am învăţat baza, am pus mâna pe o rachetă şi am descoperit singur ce senzaţie mi-a provocat. Tu cum descoperi sportul, în reviste, prin poveştile altora, în faţa televizorului?

CSÎD: În călătoriile tale, ce observi la alte popoare vizavi de stil de viaţă şi nu observi la români?

M. N.: Pe lângă faptul că sunt mare amator de călătorii şi am văzut extrem de multe ţări (fie vacanţe, fie muncă), am avut şi privilegiul să trăiesc în alte două ţări în afară de România, în Croaţia şi Suedia. Culturi diferite şi experienţe unice pentru mine. Am mers acolo pentru a lucra în acelaşi domeniu al fitnessului şi evident am analizat în profunzime obiceiurile, tendinţele, punctele tari şi slăbiciunile.

Ca să nu scriu un roman întreg, o să mă rezum doar la aceste două popoare şi voi extrage de aici exemplele. Suedezii îşi respectă orele de muncă şi dau 100% deci nu regăsim interminabile pauze de ţigară. Ei îşi respectă apoi şi viaţă personală. Când orele de program s-au încheiat, nu prea îi mai ţii la birou decât dacă le încui uşa. Timpul lor liber este preţios şi nu prea trebuie să îi împingă nimeni de la spate să îşi ia concediu. Aproape orice cetăţean suedez are un card la o sală de sport, toţi aleargă în aer liber iar parcurile sunt pline chiar dacă lunile lor de vară sunt atât de puţine. Croaţii să zicem că sunt mai apropiaţi de noi ca obiceiuri dar poate puţin mai competitivi.

Adoră socializarea şi acest lucru se poate observa destul de uşor dacă arunci o privire prin cafenelele lor. Un lucru bun pentru ei dar poate nu aşa de bun dacă eşti patron şi angajaţii uită să mai termine cafeaua! Desigur există foarte multe diferenţe dar şi multe asemănări. Toţi suntem oameni şi ne dorim în mare cam aceleaşi lucruri: să fim sănătoşi, să arătăm bine, să fim iubiţi, să socializăm, să avem bani. Poate ne manifestăm diferit şi încercăm să obţinem aceste lucruri pe diverse căi dar nevoile rămân aceleaşi.

CSÎD: Ai avut vreodată probleme cu greutatea?

M.N.: Din fericire nu deoarece m-am născut cu un genetic excelent şi în general am dus un stil de viaţă echilibrat, adică nu am încercat să stric ceea ce mi-a dat natura. Evident că în timp am avut mici diferenţe cum era şi normal. Nu pot că la 41 de ani să păstrez greutatea de la 21 pentru că au intervenit diverse pe parcurs… vârsta, ocupaţia şi o operaţie la abdomen care a pus stop pentru un timp antrenamentelor.

Pozele pe care le vedeţi sunt făcute la 37 de ani dar operaţia ce a urmat m-a făcut să îmi pierd puţin motivaţia şi să fac o schimbare de focus. Nu totul în viaţa este despre 6 packs. Uite că aceste pacheţele se obţin şi la o vârstă mai înaintată şi uite că se şi pierd la fel de repede, nu pentru că ai mâncat prea multe dulciuri ci pentru ca se întâmplă ceva ce nu ţine de tine absolut deloc. Ce ar fi dacă ne-am concentra în schimb să fim sănătoşi şi fericiţi? Putem să ne împăcăm cu ideea că nu suntem cei mai frumoşi şi ca într-o bună zi îmbătrânim?Aţi văzut vreodată bătrâni frumoşi? Eu da… şi nu aveau 6 packs.

CSÎD: Cum ţi s-a schimbat viaţa după Akcent?

M.N.: Dar de ce ai plecat din Akcent, dar de ce v-aţi certat, dar de ce nu te întorci, dar nu ai făcut oare un pas greşit, nu crezi că îţi era mai bine dacă rămâneai? Din 2008 primesc constant aceste întrebări şi îmi dau seama ce brand puternic a fost acest Akcent. Multe lucruri nu s-au schimbat însă deloc, ci au evoluat.

Foarte puţini ştiu că eu am făcut fitness management pe toate perioada Akcent iar după încheierea colaborării nu am făcut decât să mă concentrez mai mult pe business. Preocuparea mea pentru asta a fost însă acolo întotdeauna, mascată însă de imaginea de boyband boy. Mi s-au întâmplat lucruri senzaţionale după 2008: am lansat Rain şi albumul meu solo, am călătorit extrem de mult în Rusia, am fost de două ori la Festivalul de la Sopot din Polonia, am regizat câteva clipuri, am devenit Country Manager pentru World Class Romania, apoi Country Manager Croaţia, Consultant Suedia şi acum Marketing Manager România şi Serbia.

Regrete? Deloc. Experienţe? Din belşug.