De câte ori te-ai plâns că cele 30 de minute de pilates sunt mult prea dificile? Ba mai mult, de câte ori ţi s-a părut incredibil de greu să te ridici de pe canapea pentru cele 8 minute de abdomene?
„Sportul este o necesitate, dar este atât de dificil!” Ne trezim spunându-ne această frază mult prea des, evitând orice formă de mişcare şi preferând să ne petrecem timpul liber în faţa televizorului.
Şi pentru că tot ce nu avem sau nu putem avea pare mai bun, imaginează-ţi cum ar fi să nu poţi să faci mişcare. Deloc. Nu să nu ai chef, nu să-ţi fie lene. Să nu poţi, la propriu. Să nu îţi poţi mişca picioarele nici măcar pentru a păşi, darămite pentru a merge la sală.
Nawid Reinermann este bărbatul care a „sfidat” regula din acest punct de vedere. Deşi trăieşte într-un cărucior cu rotile, Nawid nu a renunţat la pasiunea sa cea mai mare, sportul.
Motto-ul său este „Sport begins in the heart and has no limits” (Sportul începe în inimă şi nu are nici o limită) şi promovează, ori de câte ori are ocazia, campania „Fear is the greatest disability” (Frica este cea mai mare dizabilitate).
În ciuda propriei dizabilităţi, una care nu are nici o legătură cu frica, Nawid nu s-a lăsat învins de boală, reuşind să devină un atlet cunoscut, un sportiv adevărat care nu se fereşte de nici o provocare.
Iar acum, când am văzut ambiţia de care acesta a dat dovadă, zău că mi-e ruşine să mai chiulesc vreo zi de la sală!