1, 2, 3 şi… mă ridic uşor, uşor deasupra bărcii ce devine tot mai mică. La fel ca şi prietenii mei. La fel şi hotelurile imense. În câteva minute ajung la o înălţime uluitoare: peste 200 m. Şi tot mă înalţ. Sunt doar eu şi vântul. Este atât de linişte acolo sus…
La o distanţă apreciabilă se mai află un amator de înălţimi. Oare la ce se gândeşte? Mediterana capătă un albastru mult mai intens de acolo, de sus. Este atât de linişte şi atât de plăcut încât nici un gând nu îmi mai săgetează mintea. Mai bine mă bucur de viaţă! Iubesc parasailingul!
Senzaţia pe care ţi-o dau înălţimea, vântul, marea şi cerul nu poate fi descrisă. O astfel de experienţă echivalează din punctul meu de vedere cu o vizită subacvatică. Relaxarea devine cuvânt de ordine. Încrederea în forţele proprii capătă noi valenţe. Uşor, uşor, la fel cum am urcat, începe coborârea.
Mă reîntorc în lumea din care fac parte. Dimensiunile lucrurilor redevin familiare. Zâmbetul larg s-a tatuat pe chip şi în suflet. Gândul îmi zboară de data aceasta la experienţele înălţătoare de care am avut parte în 2011.
Citeşte şi: Sporturi anti-plictiseala: snorkeling, inotul cu delfini si zborul cu parapanta