Trucuri de motivare pentru a face sport, de la o fostă campioană olimpică la atletism

Ai multe responsabilităţi şi, întotdeauna, sportul rămâne pe ultimul plan? Samantha Clayton, fostă campioană olimpică la atletism şi Director în fitness şi educaţie în cadrul Herbalife, mi-a răspuns câtorva întrebări legate de cum te poţi motiva să faci mişcare.

Să faci ce îţi place şi să o iei ca pe o distracţie, să faci sport dimineaţa (altfel îţi vei ocupa ziua căutând scuze să nu mai mergi la sală) şi să mergi mai mult pe jos.

Acestea şi încă multe alte trucuri de motivare pentru a face mişcare veţi găsi în interviul de mai jos.

Recomandări

Motivează-te să faci sport!

5 trucuri care te motivează să faci mişcare

După ce s-a îngrăşat 33 de kilograme după ce a născut tripleţi, Samanta Clayton s-a concentrat pe ideea de fitness şi a devenit antrenor personal în cadrul American Fitness and Aerobics Association (AFAA) şi International Sport Science Association (ISSA). 

CSÎD: Cum poţi motiva mamele cu copii sau proaspetele mămici  ori persoanele ocupate să facă sport?

Samantha Clayton: Primul lucru: oamenii trebuie să înţeleagă că exerciţiile te ajută să te simţi bine, eliberând endorfine şi făcându-te să te simţi ceva mai bine. Grija faţă de tine îţi dă încredere, te ajută să te simţi mai puternic, mai ales când faci progrese pe calea către aducerea corpului la normal. Cred că atunci când oamenii înregistrează progrese către obiectivul lor se simt bine si acest lucru îi inspiră să parcurgă următorii paşi. Când oamenii se simt prea obosiţi, nu au timp sau pur şi simplu nu fac ceva… lenea aduce lene. Dacă parcurgi o perioadă leneşă, cu cât mai leneş te simţi, cu atât nevoia de energie este mai mare. Cel mai adesea când simţim nevoia de energie ne îndreptăm spre gustări dulci şi apoi intrăm într-un ciclu îngrozitor de genul ”sunt obosit, am nevoie de cofeină sau zahăr”.

Până să-ţi dai seama nu te mai mişti. Când începi să faci mişcare te energizezi, circulaţia se pune în mişcare. Astfel, motivez oamenii spunându-le că exerciţiile îi vor face să se simtă mai bine şi prin faptul că nu este nevoie să piardă prea mult timp, că pot antrena şi copiii şi se pot distra cu ei. Sau găsesc acel lucru care îi motivează pe oameni; unii sunt motivaţi de cântar, iar eu le spun că acesta este doar un număr, nu reprezintă cu adevărat compoziţia corpului; alţii sunt motivaţi de progresele vizibile. Unul dintre lucrurile cu care am succes, mai ales cu femeile tinere care abia au intrat la facultate, este menţinerea unui jurnal în care să noteze cum se simt, deoarece cred că modul în care ne simţim ne ajută să ne motivăm. Putem găsi motivaţie în multe lucruri, cum ar fi moda. Îţi promiţi o rochie nouă şi asta te face să mergi înainte.

CSÎD: Faci mentorship. Asta înseamnă că ai o pregătire psihologică, nişte abilităţi necesare motivării.

S.C.: Cred că experienţa mea provine din viaţa personală. De la 14 la 20 de ani am fost atlet în echipa naţională britanică. La 16 ani mi-am reprezentat ţara şi aşa am avut acces la aceşti psihologi sportivi, oameni care te învaţă calea spre succes, îţi dau să citeşti cărţile potrivite, motivându-te constant să-ţi atingi obiectivele. Astfel, de la vârsta de 14 ani am fost înconjurată de sportivi mult mai buni ca mine, medaliaţi cu aur.

Am avut norocul să fiu înconjurată de oameni care au înţeles puterea minţii. Toţi beneficiam de acelaşi antrenament, de aceeaşi nutriţie. Ceea ce făcea diferenţa era convingerea că vom câştiga. Cred că în primii ani de sport am beneficiat de această educaţie extraordinară de la cei din jurul meu, am învăţat şi am asimilat. Consider că aceste calităţi învăţate de la oamenii de succes m-au ajutat să am succes la rândul meu. Dacă întâlnesc o mămică, apelez la  experienţa de mamă. Şi eu am patru copii. Dacă întâlnesc un sportiv, profit de experienţa mea sportivă. Experienţa mea de viaţă m-a ajutat mai mult decât orice şcoală.

CSÎD: Când observi schimbarea de mentalitate a oamenilor pe care îi antrenezi? Şi nu mă refer la oameni ca tine care au crescut cu sportul ci la cei leneşi, sedentari, la mamele care în cele zece minute libere vor doar să stea la TV în loc să facă ceva pentru ele.

S.C.: La început aveam propria sală, un mic studio numit Sam Fitness unde am acumulat cea mai importanta experienţă cu oameni obişnuiţi. Lucrăm cu grupuri mici şi aveam tot felul de clienţi, de la femei care se pregăteau de nuntă şi voiau ca rochia să li se potrivească la oameni care se luptau cu greutatea. Călătoria fiecărui om este diferită şi depinde adesea de obiectivul fiecăruia. Oamenii care vor să realizeze ceva, cum ar fi de exemplu o nuntă peste zece săptămâni, vor avea rezultate în acel timp. Având o motivaţie reală îţi vor urma sfaturile cu sfinţenie. Le spun de la început că nu poţi învinge prin antrenament o dietă deficitară.

Totul se realizează în paşi mici: de exemplu într-o săptămână ne concentrăm pe micul dejun – proteine, minimul de carbohidraţi. Când i-au realizat, mergem mai departe. Am realizat, însă, că după atingerea obiectivului oamenii renunţau. Scopul meu a devenit să-i fac să se îndrăgostească de exerciţii, să le induc gânduri pozitive. Aş putea spune că atunci când cineva are un obiectiv (şi un termen limită) avem nevoie de acest sistem de obiective mai mici. Obiectivele trebuie să  fie realizabile, realiste şi bine poziţionate din punct de vedere al timpului. Dacă nu avem o limitare de timp suntem mai puţin motivaţi.

Cineva care n-a făcut niciodată sport aş spune că în şase până la opt săptămâni de activitate fizică zilnică nu doar va simţi rezultatele,  dar vor începe să şi vadă aceste rezultate. Rezultatele externe apar mai greu decât cele interne. Însă schimbările interne sunt cele care contează mai mult. Le spun oamenilor că nu este important ce văd în oglindă, le spun să se concentreze pe ceea ce simt.

CSÎD: Oamenilor le este greu să fie disciplinaţi.

S.C.: Eu le spun oamenilor foarte ocupaţi, cu un program haotic, că au nevoie de o nouă strategie, au nevoie de antrenamente cu o anumită intensitate. Într-un fel lucrez cu un avocat şi într-un altul cu o mămică. De exemplu avocatului îi voi impune o oră fixă şi-l voi taxa chiar dacă nu vine. Pe unii oameni trebuie să-i tratezi ca şi cum ai fi mama lor (să-i încurajez, să-i fac să se simtă bine), alţii au nevoie să mă comport ca la armată pentru a-i ajuta să fie disciplinaţi. Acum lucrez diferit, antrenez mase de oameni.

Mesajul meu trebuie să fie inspiraţional-motivaţional.  Eu vreau ca tu să VREI să faci exerciţii şi să vrei să le faci când eu nu sunt de faţă. Vreau să-i fac pe oameni să înţeleagă că nu suntem toţi creaţi pentru a fi slabi. Trebuie să ajungă la o greutate sănătoasă, greutatea la care se simt bine, nu neapărat la mărimea XS. Corpul nu este o piesă de mobilier. Trebuie să fii sănătos! Pentru că sănătatea înseamnă fericire.

CSÎD: Dacă o persoană care n-a făcut sport vrea să înceapă un nou stil de viaţă, indiferent de motivaţie sau motive, care ar fi cel mai important pas?

S.C.: Le spun oamenilor că pentru a începe trebuie să facă ceva distractiv. Dacă cineva îmi spune că detestă să alerge, programul său nu va include această activitate. Trebuie să găsească ceva ce le place, cum ar fi dânsul, de exemplu. Poţi dansa acasă, după un DVD sau după un program online gratuit. Sau, un prim pas pe care-l recomand tuturor este să meargă mai mult pe jos. Să coboare cu o staţie mai devreme şi să meargă pe jos restul drumului. Dacă nu ai timp de exerciţii, trezeşte-te cu zece minute mai devreme, apoi cu 20, apoi cu 30 şi mergi pe jos. Sau ia-ţi o bicicletă. Fă mai mult din lucrurile simple care fac parte din viaţa de zi cu zi. Urcă pe scări mai mult! Acesta este primul pas pentru un om sedentar.

Oamenii nu înţeleg adevăratele beneficii ale mersului pe jos. Un alt pas pentru oamenii care nu au făcut niciodată mişcare este să se înconjoare de o comunitate care îi susţine. Este important să-şi găsească un partener, fie că este vorba de un coleg sau de un vecin, cineva care la un moment dat se bazează pe tine la fel de mult cum te bazezi tu pe acea persoană.  Astfel că le spun oamenilor să caute resurse gratuite. Să-şi caute un club, să-şi facă prieteni, să se distreze. Acesta este cel mai important lucru: să facă ceva distractiv!