Infecția cu pneumococ la copii este cea mai frecventă patologie respiratorie de origine bacteriană. În plus, mare parte din copii sunt purtători asimptomatici ai acestei bacterii. Prezența pneumococului în nazofaringe reprezintă un risc semnificativ pentru gazdă, dar și pentru cei din jur.
Există 91 de serotipuri diferite de pneumococ în funcție de antigenul polizaharidic capsular, iar prevalența serotipurilor diferă în funcție de vârstă și de aria geografică.
Infecțiile respiratorii sunt prima cauză de îmbolnăvire a copiilor. Majoritatea acestor infecții sunt produse de virusuri (70-90%), în timp ce bacteriile sunt responsabile de aproximativ 10-20% din îmbolnăviri.
Boala pneumococică este o infecție cauzată de bacteria numită Streptococcus pneumoniae, cunoscută sub numele de pneumococ. Streptococcus pneumoniae este principala bacterie responsabilă de afecțiuni respiratorii atât la copii, cât și la adulți. Bacteria se transmite pe cale aerogenă (strănut, tuse, căscat etc.), de la om la om.
Infecțiile pneumococice pot prezenta tablouri clinice variate: pneumonie, meningită, septicemie, otită medie acută, sinuzită sau bronșită.
Streptococcus pneumoniae este o bacterie care colonizează în mod normal tractul respirator superior (nazofaringe). Procentajul de purtători sănătoși în populația globală variază astfel: 10-85% la copii sub 5 ani, 4-45% la adult.
Pneumococul este unul dintre principalii agenți patogeni infecțioși la vârsta copilăriei, precum și la persoanele vârstnice și/sau care au boli cronice sau trăiesc în condiții speciale.
Copilul cu infecție pneumococică prezintă semne și simptome specifice pentru o infecție bacteriană:
Formele de boală determinate de pneumococ pot fi ușoare, medii sau severe. Gradul de severitate este corelat cu particularitățile imunologice ale gazdei și agresivitatea bacteriei.
Copiii și vârstnicii peste 60 de ani reprezintă categoriile de populație cele mai susceptibile la infecțiile pneumococice ca urmare a unui răspuns imun redus.
Infecția pneumococică poate să determine forme invazive și forme non-invazive de boală. Formele invazive, extrem de grave, uneori mortale, sunt: meningita, pneumonia cu empiem și/sau bacteriemie, bacteriemia febrilă.
Manifestările non-invazive sunt reprezentate de pneumonia „comunitară” necomplicată și fără bacteriemie, otita acută medie, sinuzita și bronșita.
Bacteria se identifică prin evaluarea periodică a colectivităților de copii, prin efectuarea exsudatului nazofaringian.
Este mai ușor să previi decât să tratezi. În situația în care copilul dezvoltă infecție pneumococică, tratamentul constă în administrarea de antibiotice. Tratamentul va include, de obicei, cefalosporine de spectru larg, vancomicina, până când sunt disponibile rezultatele testelor de sensibilitate.
În ultimul timp, s-a înregistrat o creștere alarmantă a rezistenței pneumococului la antibiotice. Studiile epidemiologice au evidențiat că 40% dintre serotipurile de pneumococ au dezvoltat rezistență la antibiotice.
Infecția cu pneumococ la copii reprezintă o urgență medicală care poate să fie prevenită prin vaccinare. Conform avertismentelor Organizației Mondiale a Sănătății, există o rezistență din ce în ce mai mare a acestei bacterii la acțiunea antibioticelor.