Abuzul emoţional asupra copiilor, folosit ca un instrument “educaţional”

Abuzul emoţional asupra copiilor are o pondere mai mare în mediul educaţional decât în alte medii şi reprezintă un comportament intenţionat ce se manifestă prin orice conduită care intimidează, înjoseşte, pedepseşte, umileşte, devalorizează, supune sau controlează, este de părere psihologul Iuliana Fűlaş.

Totodată, în majoritatea şcolilor româneşti, spune specialistul, abuzul emoţional este încă folosit ca instrument “educaţional”, iar acesta poate distruge gândirea creativă, poate genera stări anxioase şi poate conduce la traumatizarea emoţională a copiilor.

“Am intalnit mulţi copii abuzaţi emoţional în şcoli, de profesori, sau de colegii de clasă, iar majoritatea, din cauza fricii, refuză să împărtăşească experienţele traumatizante cu psihologii. Prind curaj să povestească doar când le aducem la cunoştinta ca sunt sub protectia confidenţialitaţii. De cele mai multe ori, părinţii refuză să accepte astfel de probleme, le ignoră sau chiar afirmă: “dacă profesorul l-a pedepsit, sigur a făcut el ceva”, afirmă psihologul Iuliana Fűlaş.

Recomandări

Cum pot fi convinşi copiii să mănânce fructe şi legume?

Succesul sau eşecul copiilor este programat de părinţi!

Întreg acest context îl poate determina pe copil să nu mai găsească o motivaţie reală de a mai merge la şcoală, să-şi piardă încrederea în profesorii sau chiar respectul faţă de aceştia. Mai mult, repulsia pe care şi-a creat-o elevul, spune specialistul, se poate răsfrânge şi asupra încrederii în instituţia şcolară, în ansamblul ei. “Sunt puţini copii care povestesc despre umilinţa prin care trec la şcoală, despre batjocura, hărţuirea şi traumele emoţionale la care sunt supuşi. Am întâlnit copii care s-au gândit chiar să-şi ia viaţa pentru a scăpa de umilinţa colegilor şi a profesorilor.

Mulţi profesori provoacă o clasă întreagă împotriva unui singur copil, traumatizându-l, poate, chiar pe viaţă. Sunt mulţi dascăli care îi ameninţă cu sintagme de genul “te las corigent”. Îi umilesc şi le distrug stima de sine cu apelative de genul “eşti un prost, un handicapat”, “nu eşti bun de nimic”, “mi-ar fi ruşine să am un copil ca tine”. Uneori, umilirea se face în faţa clasei. Să jigneşti un copil, să-l umileşti, să-l ameninţi, îl programezi la eşec permanent. Unii copii devin agresivi, alţii se închid în ei, în ambele cazuri vor fi marcaţi pe viaţă de o copilărie nefericită.

Copiii de astăzi sunt foarte inteligenţi, dar profesorii (unii dintre ei) le vorbesc ca şi cum ar fi reduşi mintal. Nu trebuie să subestimăm inteligenţa şi capacitatea lor de înţelegere. Copiii au nevoie de încurajări, au nevoie să fie stimulaţi pozitiv, au nevoie să se descopere pe ei”, declară psihologul Iuliana Fűlaş.

Ce învaţă copii din abuzurile emoţionale?

Primul lucru pe care îl experimentează un copil după ce a fost abuzat emoţional, spune psihologul, este depresia, iar de aici încolo se deschide o adevărată cutie a Pandorei. “După ce este abuzat emoţional, copilul învaţă că, orice ar face, nu merită efortul, se manifestă agresiv dezvolta atitudini masochiste. Învaţă să nu mai aibă încredere în el, să nu gândească. Învaţă lipsa de respect faţă de el şi faţă de profesori.

Când este umiliţ în faţa clasei caută să se apere,  învaţă să-l dispretuiască pe profesor, iar când ajunge la liceu devine agresiv chiar şi cu profesorii. Elevii de liceu sunt produsul acţiunilor profesorilor din clasele primare, profesori care le-au modelat şi întărit comportamentul negativ”, declară psihologul Iuliana Fűlaş.

Care sunt efectele abuzurilor emoţionale şi care sunt consecinţele pe termen lung?

Dintre efectele negative care se regăsesc, psihologul enumeră: stima de sine redusă, timiditatea, neîncrederea, sentimente de vinovaţie, anxietatea, depresia, tendinţe autoagresive. “Toate aceste trăiri emoţionale îi dezvoltă copilului un comportament ce duce la eşec permanent, confirmându-i de fiecare dată sentimentul de nonvaloare.

Rezultatele la BAC din fiecare an şi atitudinea lor confirmă toate aceste trăiri ale elevilor de astăzi, că nu merită efortul, iar acest tip de atitudine va intra în setul lor de valori”, conchide psihologul Iuliana Fűlaş.