Cum îi vorbeşti propriului copil despre sex

Am doi băieţi. Cu cel mare m-am confruntat, încă de la grădiniţă, cu situaţii haioase cu fetiţe care îl plăceau sau cu momente emoţionante de 1 martie când trebuia să fac rost de mărţişoare speciale pentru colege ce ocupau un loc aparte în inimioara lui. Timpul a trecut, numele fetiţelor s-a schimbat, ca şi bileţelele găsite prin ghiozdan cu conversaţii nesfârşite pe Facebook sau WhatsUp.

Şi m-am tot perpelit cum să încep o discuţie “mai serioasă” despre relaţii, sex, iubire. Mai ales că la ultima şedinţă cu părinţii am aflat de la dirigintă cum că această generaţie e mult mai precoce decât anterioarele. Că unii au prietene, că fete din clase mai mari vin să viziteze băieţii. Prin urmare, o discuţie era iminentă.

Aşa că am întrebat rapid un psihoterapeut cu expertiză în acest domeniu cum pot aborda subiectul. Constantin Cornea a început discuţia amintind că rolul părinţilor este acela de a-şi creşte copii şi de a-i educa. Ori, dacă educaţia nu este făcută cum trebuie, poate genera probleme legate de comunicarea dintre părinte şi copil. Iar dacă există astfel de probleme este greu de deschis şi dezbătut capitolul foarte important al sexualităţii.

Recomandări

Mesajele cu tentă sexuală, inofensive pentru adolescenţi?

Care sunt semnele depresiei la adolescenţi?

“Eu nu recomand sub nici o formă discuţiile despre sex în perioada în care copilul încă îşi trăieşte copilăria”, mi-a spus Constantin Cornea, motivând că “informaţiile despre sex nu îl ajută, ba din contră, ori nu înţelege nimic din ce îi spunem, ori îl pot face să intre în preadolescenţă mult prea devreme.”

Am înţeles după discuţia cu psihoterapeutul că tema sexualităţii poate fi abordată în momentul în care descoperim că propriul copil s-a îndrăgostit. Iar când s-a întâmplat acest eveniment, înainde de orice, primul gest de care este el interesat este acela de a ţine de mână persoana iubită şi, eventual de a o săruta.

Pentru o intelegere mai usoara a discuţiilor despre sex, Constantin Cornea a împărţit informaţiile pe trei categorii de vârstă, rugându-ne pe noi, părinţii, să ţinem cont că acestea sunt aproximative şi că pot diferi de la copil la copil:

Între vârsta de 10 şi 14 ani

Atunci când remarcaţi, ca părinte, prima dată că este îndrăgostit. (Este foarte posibil ca acest sentiment să fie trăit de copil încă de la grădiniţă, dar aceasta nu se poate numi dragoste.) Eu vorbesc despre vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani când copilul se îndrăgosteşte conştient pentru prima dată. În cadrul acestei categorii de vârstă este bine să vorbiţi copiilor despre:

•    Codul bunelor maniere: mimica, gestică, respect, comportamente în societate. Astfel vă asiguraţi că veţi avea un viitor gentleman sau o fetiţă care va şti cum să impună respect. Este foarte important să arătaţi şi prin propriul exemplu faptul că acest cod nu vă este străin. Să nu uităm că un copil învaţă mai uşor dacă vede în noi un exemplu;
•    Despre sărut. Pentru acei părinţi care au o relaţie deosebită cu copiii, pot explica ce înseamnă şi cum se procedează.
        Dacă sunteţi mai timizi, puteţi oferi materiale: de pe net sau din reviste din care copilul să îşi extragă informaţia.

Între vârsta de 15 şi 17 ani

Atunci când copilul tinde să aibă o relaţie mai de durată.

•    Continuăm cu exersarea codului bunelor maniere;
•    Le vorbim despre bolile cu transmitere sexuală;
•    Le vorbim despre sarcină;
•    Le vorbim despre relaţia de dragoste pe care o sprijinim mai mult sau mai puţin în funcţie de cum îşi face şi el datoria de fiu şi elev;
•    Le vorbim de importanţa familiei.
        Din nou, aceeaşi îndrumare: dacă sunteţi mai timizi, puteţi oferi materiale: de pe net sau din reviste din care copilul să îşi extragă informaţia. Sau puteţi apela la un psiholog.

La 18 ani

De la această vârstă poate fi mai dificil de controlat relaţia cu propriul copil, mai ales dacă nu am reuşit până acum să creem o relaţie bazată pe respect şi comunicare. Dacă relaţia părinte – copil este în regulă, tot ce mai avem de făcut este:
•    Exersarea în continuare a codului bunelor maniere;
•    Discuţii despre viitorul lui. Despre studiile pe care trebuie să le facă dacă îşi doreşte o carieră adevarată;
•    Discuţii despre valorile familiei.

Concluzia psihologului

Este bine să avem grijă să creştem şi să educam copiii încă de mici în spiritul comunicării şi respectului. Astfel ne va fi mai uşor să le transmitem informaţii sau să ne bazăm pe faptul că atunci când are o întrebare, indiferent că este vorba despre aspecte sexuale, carieră, familie sau profesie, poate apela cu încredere la noi.