Psiholog: „Tot mai multe cazuri de ADHD sunt fals diagnosticate. ADHD-ul nu este boala copilului obraznic!”

ADHD-ul este o boală neurologică, prezentă la copii încă de la naştere, care are drept cauză o modificare la nivelul neurotransmiţătorilor din creier. Cauzele apariţiei şi dezvoltării sale încă nu au fost elucidate, însă se ştie faptul că determinismul genetic este un factor important.

Din păcate, tot mai multe cazuri sunt fals diagnosticate în ultima perioadă, susţine psihologul clinician Yolanda Creţescu, avertizând că pot exista consecinţe grave ale acestui fapt.

Cum recunoşti un copil cu ADHD?

„Diagnosticul de ADHD se pune pe baza unei evaluări comportamentale care trebuie să dureze aproximativ şase luni, timp în care se va observa dacă cele trei simptome principale, neatenţia, impulsivitatea şi hiperactivitatea, sunt prezente împreună şi constant, indiferent de vârsta copilului. Peste 50% dintre cazurile de copii cu ADHD, care au trecut pragul cabinetului în ultimii ani au fost fals diagnosticaţi şi asta din cauza că nu se ţine cont de criteriile diagnosticării şi fineţea simptomatologiei, care se poate confunda cu manifestări ale altor boli”, a declarat psihologul Yolanda Creţescu.

Recomandări

ADHD: cauze, simptome, tratament

Copii neatenţi şi agitaţi? Ar putea suferi de ADHD! Există soluţii!

Cum se manifestă ADHD-ul la copii

Psihologul Yolanda Creţescu detaliază simptomele specifice ADHD-ului şi explică de ce sunt acestea diferite faţă de aceleaşi manifestări care nu au legatură cu boala: 

1. Neatenţia. În ADHD, neatenţia nu este cauzată de plictiseală sau dezinteres, ci de o incapacitate a copilului de a se concentra, de a-şi organiza singur activităţile, precum şi de a-şi duce la bun sfârşit sarcinile pe care nu reuşeşte să le prioritizeze.

2. Impulsivitatea. Are la bază tot o incapacitate şi anume aceea de a nu-şi putea menţine relaţii socio-afective, de a nu fi capabil să se integreze într-un colectiv. Chiar dacă intenţionalitatea copilului este una pozitivă, lipsa de atenţie îl face să se deconecteze de ceea ce se întâmplă în jurul său.

3. Hiperactivitatea. Nu trebuie confundată cu un surplus de energie pe o durată determinată. Hiperactivitatea în ADHD este prezentă continuu, independent de sarcina pe care o are copilul şi este caracterizată prin agitaţie psihomotorie.

Ce se poate ascunde în spatele unui fals diagnostic de ADHD?

„Mai sunt şi cazuri în care un copil intră în luptă de putere cu părinţii sau profesorii săi, dorind să obţină atenţie sau să se victimizeze. Un copil răsfăţat nu este un copil care are ADHD”, lămureşte psihologul Yolanda Creţescu.

De asemenea, aceasta subliniază faptul că cele trei simptome amintite anterior pot fi şi manifestări ale altor afecţiuni, care se pot confunda foarte uşor cu diagnosticul de ADHD. În acest sens, psihologul oferă lămuriri, care să îndrume părinţii cu copii către un control de specialitate, menit să lămurească acest aspect:

Depresia. Lipsa de concentrare este un simptom care se manifestă şi în depresie. De asemenea, este afectată şi memoria deoarece acele gânduri negative, care îl solicită foarte tare, cauzează ulterior probleme de memorie. Însă lipsa de concentrare din depresie este lipsită de energie, este însoţită de tristeţe, pe când în ADHD nu există acest lucru.

Anxietatea. Poate determina o stare de agitaţie, mergând până la hiperactivitate, însă este o tulburare de sine stătătoare, care nu îndeplineşte criteriul de sinergie între neatenţie, impulsivitate şi hiperactivitate.

Autismul. La fel ca şi copilul cu autism, şi copilul cu ADHD se adaptează greu la schimbări, nu este capabil de a dezvolta legături emoţionale, ceea ce îi blochează interacţiunea cu persoanele din jur. Copilul devine hiperexcitat nervos deoarece mediul înconjurător îi prezintă nişte stimuli care sunt prea puternici, generând astfel o hiperactivitate, ce ne poate păcăli.

Tiroida hiperactivă. Printre manifestările sale se numără şi tristeţea, asociată de cele mai multe ori cu lipsa interesului pentru diverse activităţi sau scăderea capacităţii de concentrare. Însă acest lucru nu este acelaşi cu incapacitatea de concentrare, specifică ADHD-ului.

Lipsa de fier. Poate provoca iritabilitate sau senzaţia de oboseală şi disconfort. De asemenea, poate determina o capacitate cognitivă redusă, fiind astfel confundată cu neatenţia şi cu incapacitatea de concentrare. Însă, într-o analiză clinică sumară, se poate vedea că este vorba despre un deficit de fier. De aceea, înainte de a pune diagnosticul de ADHD, este bine să fie realizate şi analize medicale pentru a determina dacă pot fi şi alte cauze ale simptomatologiei. 

„Cu toate acestea, prezenţa ADHD-ului la copii nu reprezintă o problemă majoră, acest diagnostic având rezultate foarte bune la tratament dacă se îmbină terapia comportamentală, bazată pe sistemul de pedeapsă-recompensă, cu medicaţia prescrisă de psihiatru. În ceea ce priveşte cazurile fals diagnosticate, comportamentul copiilor este corectat odată ce ajung la psiholog, într-un mediu echilibrat în care îşi pot îndeplini nevoile de cooperare, de conectare, de capabilitate şi curaj”, concluzionează Yolanda Creţescu.