Părinţii nu sunt responsabili doar pentru comportamentele pe care copii lor le adoptă, ci şi pentru stilul de viaţă pe care îl impun, dar şi pentru alimentaţia pe care o vor adopta. Într-o societate în care toate activităţile se desfăşoară pe repede-nainte este extrem de dificil pentru părinţi să acorde atenţia cuvenită copiilor lor însă, psihologul Lenke Iuhoş afirmă că acest lucru poate fi extrem de nociv pentru sănătatea emoţională a copilului, aspect care va avea efecte negative pe termen lung, inclusiv în viaţa lui de adult.
Specialistul vorbeşte despre cel puţin 5 acţiuni eficiente prin care relaţia dintre părinte şi copil poate fi sporită prin activităţile comune.
Discuţiile. Deşi pentru mulţi dintre părinţi este greu să accepte acest lucru, cei mici chiar înţeleg ce spun adulţii. Pentru că nu este pregătit mental să ia decizii singur, cu ajutorul discuţiilor simple, copilul poate înţelege anumite lucruri.
“Juniorii înţeleg, chiar înţeleg ce spun adulţii. Copilul, în inocenţa lui nu e pregătit mental să ia decizii singur, însă poate înţelege, dacă i se explică pe înţelesul lui, de ce trebuie să adopte un anumit stil de viaţă sau altul. Discuţiile simple, concrete, despre ce e bine şi ce e rău aduc mult îl vor ajuta foarte mult şi i se va da încredere să facă paşi în acea direcţie, astfel încât să intre în rutina lui zilnică. În acel context, comunicarea atinge în profunzime relaţia dintre părinte şi copil. Exersaţi cu transparenţă, cu informaţii adevărate îmbrăcate pentru copilăria lui. Copiilor le place să fie ghidaţi”, explică psihologul.
Suport. Este foarte important ca părinţii să le ofere copiilor suportul de care au nevoie, acesta însemnând totodată şi aprecierea celui mic în momentul în care el efectuează paşi corecţi în dezvoltarea stilului de viaţă.
“Copiilor le place să se coopereze cu ei. Sănătătea stă în modul de viaţă, iar aceasta se formează în primii 7 ani. Obiceiurile alimentare, obiceiurile de mişcare se adoptă în anii educaţionali. În aceşti ani copilul primeşte educaţie atât din partea familiei cât si de la şcoală. Suportul este un context în care trăieşte copilul, un mediu, un moment în care în neputinţă primeşte încurajare înnăbuşită de iubire. Suportul înseamnă şi o apreciere acordată copilului în momentul în care el a efectuat paşi corecţi în a dezvolta propriul stil de viaţă, care aduce beneficii clare în sfera sănătăţii sale”, afirmă specialsitul.
Încurajarea la acţiune. “Acţiunea ne face să trăim. Programul unei zile se poate discuta împreună cu copilul, nu doar impune, deoarece nu se va simţi confortabil să facă unele lucruri. Discuţiile eficiente atrag acţiuni imediate. Acesta este secretul implicării copilului în a face ceva. Copiii pot participa la gătitul în familie, atunci când pregătim masa, să o facem împreună cu ei, să implicăm copiii în cumpărarea alimentelor sănătoase etc. Acţiunile devin astfel automatisme. Imaginea viitorului adult se creează în copilărie, iar regulile de viaţă învăţate în copilărie, devin principii trăite în viaţa de adult. La acea vârstă nu e imposibil, dar e destul de greu să schimbi stilul dezordonat de viaţă al unui om fără implicaţii şi costuri considerabile”, declară specialistul.
Părinţii trebuie să fie modele pentru cei mici. Pentru că sunt în creştere, copiii agaţă tot ce prind aşadar, modelele venite din familie, în special, devin reguli pentru ei.
“Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă absorb copiii lor, aspect care din păcate a dispărut la Generaţia Z şi Alpha şi care erau la mare căutare şi chiar extrem de eficiente pentru Generaţia Y. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit, sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor. Aceste modele venite din famile, şcoală, societatea restrânsă sunt captivante, devin reguli pentru ei. Ei nu remarcă corect comportamentele dăunătoare stilului de viaţă. E preferabil ca părinţii să selecteze ce fel de comportamente sunt benefice pentru copiii lor, care sunt obiceiurile care pot apărea zi de zi în viaţa acestora”, consideră psihologul.
Trebuie să facă sport împreună. Sănătatea celor mici şi mişcarea sunt două aspecte importante care trebuie să se îmbine armonios cu şcoala.
“Mişcarea e libertate pentru copii. E recomandat să fie adus cu înţelepciune în programul copilului un program de sport eficient pentru vârsta lui. E riscant atunci când mişcarea prin sport este introdusă forţat sau dacă alegem sportul pe care nu-l înţelege sau nu i se potriveste. Nereuşita acceptării programului de sport poate fi prevenită prin colaborare cu un medic specialist, care poate da indicaţii din punct de vedere fizic şi mental. E indicat ca sportul şi şcoala să se îmbine armonios”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.