Cezariana: când se recomandă, în ce constă şi care sunt pericolele

Cezariana reprezintă una dintre cele mai des aplicate intervenţii de naştere artificială, prin intermediul căreia drumul copilului ce vine pe lume din corpul mamei este deschis printr-o procedură chirurgicală.

O scurtă incursiune în istorie ne dezvăluie chiar şi rădăcinile acestei proceduri. Se pare că regele roman Numa Pompiliu (în jurul anului 700 î.e.n.) a dispus ca toţi fetuşii femeilor gravide decedate să fie îndepărtaţi din abdomenul mamelor.

Recomandări

5 lucruri teribile care se pot întâmpla în perioada în care eşti însărcinată

10 mituri despre sarcină

Conform tradiţiei, aşa a venit pe lume şi Gaius Julius şi, în urma denumirii intervenţiei, a preluat numele de Caesar.

Recomandări

5 lucruri teribile care se pot întâmpla în perioada în care eşti însărcinată

10 mituri despre sarcină

Când se face cezariana?

Cezariana se aplică în cazul în care naşterea pe cale naturală pune în pericol mama sau copilul. Una dintre cele mai frecvente „anomalii” ale sarcinii o reprezintă poziţia întoarsă a copilului în uter. În acest caz, copilul este poziţionat anormal, în fund sau cu picioarele, şi nu cu capul, în jos.

Se recomandă cezariana şi în cazul în care copilul este aşezat transversal (întins) în uter şi medicul nu îl poate întoarce din exterior. În această situaţie, în cazul în care se rupe membrana, naşterea copilului este ajutată prin cezariană.

În anumite situaţii, şi placenta desprinsă sau aşezată necorespunzător face necesară efectuarea cezarienei.

Diabetul mamei sau eclampsia, însoţită de tensiune arterială ridicată, pierderea  cunoştinţei şi spasme, pot constitui motive întemeiate de aplicare a operaţiei de cezariană.

Şi în cazul sarcinii multiple se efectuează cezariana şi, deseori, se decide efectuarea acestei intervenţii chiar înainte de declanşarea durerilor de naştere.

Se poate însă întâmpla ca eventualele complicaţii să apară sau să fie identificate chiar în timpul naşterii, caz în care cezariana este impusă şi poate deveni chiar o intervenţie salvatoare, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.

Femeile care aduc pe lume primul copil la o vârstă apropiată de 40 de ani sunt frecvent supuse acestei intervenţii deoarece constituie cazuri cu grad ridicat de risc.

Cum se efectuează cezariana?

Intervenţia efectuată de medicul ginecolog-obstetrician durează aproximativ o oră, însă copilul „se naşte” practic deja în primele 5 minute.
Medicul desface abdomenul şi uterul iar după scoaterea copilului se îndepărtează placenta. Caurmare a lărgirii artificiale acolului uterin, medicul se va asiguracă scurgerile să se poată elimina ca după o naştere normală.

Pericolele operaţiei de cezariană

În cazul cezarienei efectuate sub anestezie generală, mama este expusă aceloraşi pericole ca în cazul altor intervenţii chirurgicale efectuate sub narcoză totală: probleme de circulaţie, pierderi mari de sânge sau infecţii.

Şi copilul poate suferi complicaţii în urma operaţiei de cezariană. În cazul naşterii normale, ca urmare a presiunii colului uterin foarte îngust, lichidul amniotic din plămânii copilului se scurge, proces care lipseşte în cazul cezarienei şi care poate duce la probleme ale aparatului respirator.

De asemenea, se poate întâmpla ca anestezicul administrat mamei să suprime şi respiraţia copilului, însă metodele moderne actuale şi utilizarea în paralel a antibioticelor şi antitromboticelor scad foarte mult riscul de eventuale complicaţii. În multe alte situaţii însă nu este necesară anestezia totală, ci doar cea epidurală sau peridurală, intervenţii care nu prezintă riscurile anesteziei generale.