Dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică ce se manifestă iniţial prin mâncărimi care ulterior supurează şi mai apoi se formează băşici. Este cauza a circa 15% dintre eczeme. Are o evoluţie în două faze – prima începe în copilărie (chiar în primul an de viaţă) şi se rezolvă spontan până la vârsta de 2 ani. La vârsta pubertăţii sau chiar mai devreme, se poate declanşa de-a doua fază a dermatitei atopice.
Această boală face parte din marea familie a afecţiunilor de piele numite dermatite. Pacienţii cu dermatită au dermul afectat de un proces inflamator cu caracter diferit în funcţie de anvengură, tipuri de celule prezente, localizare (în dermul superficial sau în cel profund), în jurul vaselor sau în jurul anexelor cutanate. Epidermul poate fi afectat şi el de acest proces inflamator. Astfel apar hiperkeratoză, hiperplazie, edem, formare de vezicule, pustule.
Spre deosebire de pacienţii care suferă de dermatită de contact (un agent sau o substanţă din exterior cu care intră des în contact şi are potenţial alergizant trebuie detectată pentru a stopa evoluţia bolii), la pacienţii cu dermatită atopică stabilirea cauzelor este mult mai dificilă. Cauza este una internă. Există un factor constituţional, adică propriu unui individ, care determină apariţia bolii. Este numit atopia. Bolnavii cu dermatită atopică sunt hipersensibili la orice stimul cutanat din cauza unor anticorpi.
La baza apariţiei dermatitei atopice pot sta eczema constituţională, astmul sau rinita alergică (febra fânului). În general, manifestările atopice pot fi declanşate şi de alţi factori – tulburări digestive, dietă neadecvată, factori nervoşi, emoţii, anumite situaţii endocrine (pubertate, sarcină, menopauză), tratamente locale.
La bebeluşi, primele semne ale dermatitei atopice apar după primele 100 de zile de viaţă. Însă în ultimii ani, s-au înregistrat medicii dermatologi au pus diagnosticul de dermatită atopică şi la nou născuţi de o lună şi jumătate.
Simptomele dermatitei atopice au de obicei un ritm sezonier. Sezonul rece este unul generos pentru aceste manifestări.
Iritaţia este localizată pe faţă, în zona obrajilor, în general. Practic pe frageda piele apar nişte pete roşii, uşor umflate. Pe suprafaţa acestora pete sunt nişte crăpături foarte subţiri cauzate de mici vezicule cu lichid. Atunci când acestea se sparg se formează o crustă albă-gălbuie. Când lichidul este în cantităţi foarte mici se formează cruste albicioase care se fărâmiţează.
Reacţia normală la acest proces inflamator al pielii este scărpinatul. Zonele afectate pot sângera.
Petele roşii pot apărea pe faţă, în jurul gurii sau pe obraji, dar şi în plica genunchiului, în zona cotului.