Retenţia de apă şi umflarea întregului corp reprezintă o parte normală a sarcinii, iar pe măsură ce fătul creşte, femeile însărcinate pot constata că degetele, mâinile, picioarele şi gleznele sunt mai „pufoase”. Acestea nu trebuie să se alarmeze dacă pantofii preferaţi nu le mai încap – acest fluid excesiv va dispărea, în mod normal, la aproximativ o săptămână după naştere. Deşi umflarea membrelor nu tinde să fie un motiv de îngrijorare, există unele semne şi simptome care nu ar trebui ignorate. Dr. Silviu Iştoc ne spune când umflarea picioarelor în sarcină ar reprezenta o problemă ce nu poate fi ignorată.
„Umflarea uşoară, cunoscută şi sub denumirea de edem – poate fi experimentată pe parcursul întregii sarcini, dar tinde să se accentueze spre ultimele luni. Diverşi factori pot contribui la această afecţiune. Pentru început, corpul păstrează mai mult lichid în timpul sarcinii. Aproximativ 60% din corpul uman este alcătuit din apă, însă din cauza hormonilor sarcinii volumul total de apă din creşte cu opt până la nouă litri”, afirmă dr. Silviu Iştoc.
În al doilea rând, uterul în creştere face presiune asupra venelor pelvine, determinând încetinirea fluxului de sânge, iar fluidul are tendinţa de a se concentra în extremităţile cele mai joase ale corpului, precum mâinile şi picioarele.
Edemul poate fi incomod. S-ar putea să apară senzaţii de furnicături, articulaţii rigide sau dureri în zonele afectate. Aceasta tinde să se accentueze odată cu evoluţia sarcinii, din cauza faptului că pe măsură ce acumularea apei creşte, gravitaţia o atrage în jos, permiţând lichidului să se adune. Umflarea se poate agrava şi pe măsură ce temperatura creşte. La o temperatură mai crescută a corpului, venele se dilată, permiţând scurgerea mai multor lichide în ţesutul înconjurător, favorizând umflarea.
Deşi umflarea în sarcină este normală, există anumite simptome şi semne care nu ar trebui ignorate:
„Preeclampsia este o complicaţie gravă a sarcinii, caracterizată prin hipertensiune arterială, fiind mai des întâlnită la prima sarcină a unei femei. Preeclampsia afectează aproximativ una din zece viitoare mămici. Ocazional, cazurile sunt atât de severe încât poate pune în pericol viaţa mamei şi a copilului ei nenăscut. Pre-eclampsia apare de obicei în a doua jumătate a sarcinii şi, în unele cazuri, poate apărea chiar şi după naştere” adaugă dr. Silviu Iştoc.
Iniţial, preeclampsia poate să nu aibă simptome, motiv pentru care este atât de important controlul prenatal. Semnele includ hipertensiunea arterială (hipertensiune) şi scurgerea excesivă de proteine în urină (proteinurie). Alte simptome pot include umflarea membrelor, dureri de cap, tulburări de vedere şi ameţeli. În formele sale cele mai severe, preeclampsia poate cauza probleme la rinichi, ficat, creier.
Tehnologia medicală a avansat mult, astfel încât testele de screening care ajută la identificarea femeilor cu un risc crescut de a dezvolta preeclampsie sunt acum disponibile. Aceste teste încep la 10 săptămâni de sarcină.
Nu există o anumită metodă de prevenire a preeclampsiei, dar dacă aveţi un risc crescut, medicul poate prescrie un tratament medicamentos pe care să-l administrezi pe toată durata sarcinii. Cea mai bună metodă de prevenţie o reprezintă controalele dese la medic.