Preeclampsia si sarcina – alertă de gradul 0

Pe holurile reci de la secţia de Terapie Intensivă se aud paşi. Uşile glisante tocmai s-au deschis. A ieşit un medic. Inimile schimonosite ale celor care aşteaptă neclintiţi de ore, de zile sau chiar de luni întregi, îngheaţă în ritmul paşilor ce îi simt pe fiecare nerv. Ca şi clapele unui pian. Către cine se îndreaptă? Cu ce veşti?

Acest hol este o punte dintre viaţă şi moarte. Secundă de secundă, viaţa revine sau se scurge. Oricine dintre cei care au trecut pe aici ştie asta. Chiar şi liftiera îţi aruncă o privire compătimitoare când îţi citeşte pe buze: “ATI”.

Emoţii copleşitoare, sentimente de neputinţă, speranţă, credinţă. Amalgam. De data aceasta, medicul se îndreaptă către familia unei tinere de doar 27 de ani, B., însărcinată în 7 luni. Nu schiţează nici un zâmbet, cuvintele lui nu lasă loc pentru nici o rază de speranţă pentru ea. Cauza: ECLAMPSIE.

Recomandări

5 lucruri teribile care se pot întâmpla în perioada în care eşti însărcinată

10 mituri despre sarcină

Durerea asurzeşte. Medicul pleacă privirea în pământ. Paşii se pierd, uşile glisante se închid…

Preeclampsia – pericolul din sarcină

Dacă întrebi aleatoriu, 10 femei de diverse vârste, de diverse profesii, mame sau dornice să devină, despre eclampsie – o afecţiune la care pot fi predispuse gravidele în ultimul trimestru de sarcină – cel mai probabil 8 dintre ele îţi vor spune că nu au auzit niciodată acest cuvânt. Şi totuşi există. Şi totuşi se întâmplă… Dar poate fi preîntâmpinată. Înainte de instalarea eclampsiei, gravida trece prin faza de preeclampsie.

“Preeclampsia este un sindrom ce complică al 3-lea trimestru de sarcină şi constă în valori crescute ale tensiunii arteriale, pierderi de proteine prin urină, edeme generalizate – toate acestea apărute la o gravidă ce nu are boli renale sau vasculare până în momentul debutului simptomelor. Netratată, evoluează de obicei spre eclampsie (apar convulsiile) şi prognosticul matern şi fetal este sumbru”, explică dr. Tania Grou, medic primar ginecolog la maternitatea Giuleşti.

O altă poveste reală

D.P. are 31 de ani şi este la prima sarcină. Înainte de a afla că va deveni mamă, nu a avut probleme de sănătate deosebite, doar câteva în sfera renală (pietre la rinichi, infecţii urinare) pe care le-a tratat. Primele semne ale preeclampsiei au fost depistate la finele săptămânii 26, până atunci sarcina evoluând fără probleme majore, în afară de simptome comune: greţuri, uşoare ameţeli sau semne nealarmante, obişnuite într-o sarcină.

D. a mers lună de lună la medicul de familie pentru monitorizare. Primele semne de alarmă au fost depistarea tensiunii arteriale crescute (13/8, 14/9) şi prezenţa edemelor (umflături la mâini şi la picioare). Au fost făcute analize de laborator (de sânge şi urină) care au ieşit la început bune, fiind vorba doar de o creştere a tensiunii arteriale provocată de sarcină.

Alimentaţia ei a devenit una total lipsită de sare, activităţile fizice şi efortul au fost reduse, dar în ciuda acestora, simptomele au continuat, tensiunea arterială crescând mereu, ajungând chiar la 17/10, edemele s-au accentuat. Au apărut dureri intense de cap, ameţeli, vedere înceţoşată şi o stare generală rea. Medicii au pus imediat diagnosticul de preeclamsie (sau hipertensiune arterială indusă de sarcină).

Cu tratament medicamentos adecvat pentru sarcină şi dietă fără sare tensiunea arterială a putut fi scăzută, însă doar pentru o săptămână. Situaţia nu a putut fi ţinută sub control, iar D. a ajuns în spitalul Cuza Vodă din Iaşi. Sarcina ajunsese de 32 de săptămâni, copilul se dezvolta bine, normal, singura problemă fiind starea foarte gravă în care se afla mama.

S-a decis că stabilizarea se poate face la secţia de Terapie Intensivă, scopul fiind menţinerea şi prelungirea sarcinii cât mai mult posibil. Era evident că naşterea va fi înainte de termen şi se va realiza prin cezariană. Mamei i s-au făcut periodic analize de sânge, de urină, controale cardiologice, iar fătul era zilnic monitorizat, verificându-i-se evoluţia şi dezvoltarea.

Analizele indicau preeclampsie datorată existenţei trombocitelor în sânge, a unui procent mare de proteine şi de acid uric în urină, infecţie urinară, prezenţa edemelor. Cantitatea de apă reţinută era foarte mare (mâinile, picioarele foarte umflate), rinichii nu funcţionau corespunzător, afecţiunea renală agravându-se.

De toate acestea era direct răspunzătoare tensiunea arterială galopantă. S-a recurs ulterior şi la administrarea intravenoasă a unui antibiotic care să nu afecteze sarcina. Toate aceste investigaţii şi tratamente au durat cam 2 săptămâni, starea gravidei rămânea aceeaşi, doar tensiunea s-a reuşit a fi cât de cât stabilizată, însă oscila – situaţie periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru făt. (…).

Starea mamei se agravase, apa reţinută de organism instalându-se în ultimă fază la plămâni – edem pulmonar, motiv pentru care s-a decis operaţia de urgenţă. Chiar şi pe masa de operaţie tensiunea s-a ridicat la 17! Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a medicilor profesionişti care s-au ocupat de cezariană, a venit pe lume un băieţel sănătos de 1,950 kg.

Preeclampsia – Categorii de risc

“Esenţială este consultarea medicului specialist din primul trimestru de sarcină pentru că numai el poate să te încadreze într-o grupă de risc pentru preeclampsie. De exemplu, dacă eşti la prima sarcină şi eşti foarte tânără (sub 18 ani) sau ai peste 40 ani, dacă ai avut valori crescute şi la altă sarcină, sau în familie ai rude la care s-a declanşat preeclampsia, dacă ai o sarcină gemelară sau dacă ai luat mult în greutate în timpul sarcinii actuale, dacă ai diabet zaharat sau afecţiunea există în familie, dacă ai boli renale sau autoimune”, explică dr. Tania Grou, medic primar ginecolog.

Ce faci dacă eşti într-una din grupele de risc? Controalele medicale la 3-4 săptămâni până în luna a 3-a şi la 2 săptămâni după luna a 3-a devin obligatorii. Tensiunea arterială trebuie monitorizată săptămânal, ca şi greutatea. În acest tablou de măsuri intră şi efectuarea probelor de laborator indicate, din care nu vor lipsi determinarea de acid uric din sânge, sideremia, sumarul de urină (pentru determinarea de proteinurie/24 ore, calciurie).

Preeclampsia – prevenire şi riscuri

Dr. Tania Grou, medic primar ginecolog: „În ciuda tuturor complicaţiilor prezentate, preeclampsia se poate sfârşi cu happy-end în condiţiile în care gravida este spitalizată din timp şi este monitorizată de o echipă de medici (obstetricieni, anestezişti, neonatologi). Cazurile nefericite întâlnite în spitale sunt cele neurmărite, nedispensarizate, necunoscute, cele care apar din senin la camera de gardă. De cele mai multe ori, aceste gravide nu au făcut nici o investigaţie pe timpul sarcinii sau au fost la controale sporadice.

Chiar dacă credeţi că nu aveţi nici o problemă, mergeţi la specialist şi el vă va fixa individual ritmul vizitelor. Atenţie şi la durerile de cap ce apar după 20 de săptămâni de sarcină, zgomote în urechi, tulburări vizuale, dureri în epigastru (capul pieptului) – impun consult medical de urgenţă! Nu vă neglijaţi, viaţa are prioritate!”