Să vorbești despre cancer este greu. Să ți se întâmple ție sau cuiva apropiat este năpăstuitor, cutremurător, dramatic, tragic. Și totuși, zi de zi, pe întreg globul pământesc zeci/sute de mii de oameni primesc acest diagnostic. Doar în 2018, au decedat din cauza cancerului 9,6 milioane de oameni conform OMS. Am stat de vorbă cu Cornelia Cîrlescu, psiholog, Institutul Oncologic București despre cum poate un pacient cu cancer da vestea despre diagnosticul său celor dragi, colegilor.
CSÎD: Cum definiți cancerul ca și psiholog?
Cornelia Cîrlescu: Cancerul este un fenomen complex, iar studiile din aria psihosomaticii recente privesc boala ca pe o manifestare a factorilor psihosociali și de mediu la nivel corporal. În timp ce progresele în chirurgie, radioterapie și farmacologie oferă persoanelor care suferă de cancer o speranță de viață mai mare, este extrem de important ca în tratamentul acestei boli să se integreze și partea ce ține de psihicul pacientului. Factorii de mediu joacă cu siguranță un rol din ce în ce mai mare în apariția cancerului, dar, în același timp, se vorbește din ce în ce mai tare despre emoțiile reprimate și despre conflictele interioare.
CSÎD: Cum pot da pacienții cu cancer vestea celor dragi, colegilor?
Cornelia Cîrlescu: Acesta este un moment foarte sensibil pentru persoana diagnosticată, astfel că este o acțiune care nu trebuie grăbită. Ar fi ideal ca această comunicare să fie pregătită anterior, de preferință într-o discuție cu un psiholog, care poate oferi sprijin în exprimarea acestei noi realități, ca o repetiție ce va normaliza reacțiile așteptate, într-un cadru de siguranță. Dat fiind numărul mare de planuri (personal, profesional, familial,etc.) pe care le influențează și le modifică această nouă stare, e foarte probabil ca persoana în cauză să simtă că se află într-un blocaj. Există o teamă a persoanei deja aflate în dificultate că va fi stigmatizată, etichetată sau neînțeleasă.
CSÎD: Este un moment mai potrivit ca altul ca pacientul cu cancer să facă anunțul despre starea sa de sănătate?
Cornelia Cîrlescu: Recomand ca această veste să fie dată doar atunci când persoana se simte pregătită, să nu cedeze unor presiuni sau unor motivații din afara proprei voințe, în momentele mai delicate. Împărtășirea acestui fapt e necesar să fie făcută în momentul în care persoana își dorește și se simte pregătită, iar modul în care o face să fie dintr-o poziție de grijă față de sine, conștientizând câtă nevoie este de sprijinul celor iubiți și cât de valoros este să fie alături de cei dragi în momentele mai puțin bune.
CSÎD: Dar copiilor cum le poți da această veste teribilă?
Cornelia Cîrlescu: În ceea ce privește copiii, ei trebuie informați în același fel ca și persoanele adulte din famlie, și nu mă refer aici la detalierea aspectelor medicale. Ei au dreptul și au capacitatea de a înțelege când părintele iubit este in suferință și pot reprezenta resurse valoroase de sprijin în etapele următoare. Cu cât suntem mai onești cu copiii noștri, cu atât vom evita situații de vulnerabilitate incomode și ne vom simți împuterniciți de alegerea autenticității în raport cu ceea ce simțim.
CSÎD: De ce nu este recomandată autoizolarea și primirea ajutorului?
Cornelia Cîrlescu: Când suferi de cancer este important să accepți să primești susținerea și afecțiunea celor dragi, în detrimentul izolării, pentru că acest lucru este o parte foarte importantă în gestionarea bolii și în vindecare.