Un consult medical complet, periodic, este vital pentru oricine. Astfel, prevenţia îşi face treaba şi scade riscul unor afecţiuni, care, uneori, devin incurabile. Este ceea ce speră orice medic şi, în primul rând, orice pacient. Este ceea ce majoritatea românilor ignoră, din lipsă de informaţie sau de bani. Pentru că vorbim de costuri serioase pentru un român cu un salariu mediu. Vom face împreună calculele!

O dată pe an, e obligatoriu să vă faceţi câteva verificări esenţiale. Acestea se referă la părţile din organism care au o schimbare celulară regulată şi care sunt mai predispuse astfel la aberaţii celulare, adică la temutul cancer. În primul rând, este vorba de analizele uzuale de sânge şi urină care ar putea da indicii despre eventuale afecţiuni. Acestea, din fericire sunt decondate de Casa de Asigurări de Sănătate, dacă sunteţi înscrişi pe listele unui medic de familie.

În al doilea rând, aveţi nevoie de o radiografie la plămâni având în vedere că neoplasmul pulmonar este în topul cancerelor apărute în întreaga lume. Apoi mergeţi la o verificare completă a pielii, un alt organ care îşi schimbă celulele la fiecare 28 de zile, şi acesta predispus la afecţiuni maligne grave. Nu uitaţi că melanomul (care arată ca o aluniţă) este cancerul cu cea mai rapidă dezvoltare dintre toate formele de neoplazii şi, de asemeanea, cancerul care dă cel mai rapid metastaze.

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Mai aveţi nevoie de o ecografie de abdomen, locul unde apar, statistic, cele mai multe boli la adult. De asemenea, e necesară o ecografie de tiroidă, un organ endocrin în continuă schimbare şi predipus de asemenea la afecţiuni grave. Tot anual nu rataţi examenul Papanicolau, un examen oftalmologic, unul ORL, iar din 6 în 6 luni mergeţi obligatoriu la stomatolog. De asemenea, la 5 ani este obligatorie o colonoscopie şi, dacă tot veţi fi sedat, faceţi şi o endoscopie a tractului digestiv superior. Acestea sunt recomandările internaţionale.

Ce se întâmplă în România? Să spunem că vreţi un examen dermatologic de control. Vă duceţi la medicul de familie şi îi cereţi o trimitere către specialistul dermatolog pentru verificarea stării sănătăţii pielii. Cei mai mulţi medici de familie din România ori o să vă privească de sus, ori o să vă convingă că sunteţi sănătoşi şi o să refuze o astfel de cerere, atâta timp cât în trimitere trebuie să dea şi un diagnositic prezumtiv, cum o cere legea. Aşadar despre prevenţie nici nu poate fi vorba. Consultaţia la specialistul dermatolog constă între 100 şi 250 de lei (tariful unui profesor). Să trecem mai departe. Sunt puţini oameni care ştiu că un cancer de colon are printre cele mai mari şanse de vindecare 100% dintre toate formaţiunile maligne, dacă e descoperit la timp. Dar acest tip de cancer nu trebuie descoperit nici măcar în stadiul 0, când există totuşi celule canceroase, ci în fazele premergătoare, de displazie, adică polipi care ulterior se pot transforma malign. Aceasta înseamnă o colonoscopie o dată la 5 ani începând cu prima tinereţe. Dacă sunteţi sedaţi, această investigaţie nu doare. Medicii care tratează cancere de colon spun că e mare tragedie să se piardă vieţi dintr-o afecţiune care e curabilă 100%, spre deosebire de un cancer de pancreas care nu poate fi depistat în stadiile premergătoare maligne sub nici o formă.

Şi totuşi, de cancer de colon se moare pe capete în România, aşa cum se moare de cancer de col uterin, o altă formă de cancer perfect curabilă, dacă e descoperită în fazele precanceroase. La ambele tipuri de malignităţi, evoluţia de la fazele precanceroase la cele canceroase e lentă şi durează în jur de 10 ani. Examenul Papanicolau e gratuit prin medicul de familie sau, în privat, costă în jur de 50 de lei. O colonoscopie e gratuită doar dacă o efectuaţi în spital. Examenul în privat costă aproximativ 350 de lei.

Ce fac alte state?

Nu toţi oamenii sunt obligaţi să aibă cunoştinţe medicale nici măcar primare, aşadar e nevoie de programe naţionale de screening pe care să nu le rateze nici o persoană. Iată ce se întâmplă într-un stat cu adevărat civilizat. Este vorba de Japonia. Statistic, japonezii sunt predispuşi la cancer de stomac: se crede că din cauza consumului mare de peşte insuficient preparat. O dată pe an, japonezii efectuează obligatoriu o endoscopie de tract digestiv superior şi o colonoscopie. Dacă ratează aceste investigaţii, îşi pierd asigurările de sănătate. |n plus, nu mai au acces la actele oficiale. Spre exemplu, nu pot să-şi schimbe cartea de identitate, paşaportul sau să îşi ia carnetul de şofer. Aceasta se crede că e cea mai eficientă cale de a face screening oricărui locuitor al unui stat.

E de la sine înţeles că în România nu numai că nu există programe naţionale coerente de screening pe sexe, dar cele care sunt pot fi uşor ignorate de orice locuitor al acestei ţări.

Colosalele investigaţii imagistice

Să spunem că aveţi nevoie de investigaţii imagistice, după ce aţi fost deja la un consult. Dacă primiţi trimitere de la medicul specialist, veţi fi pus pe o listă lungă de aşteptare, în funcţie de fondurile primite de la stat. Dacă nu aveţi timp de aşteptat, în cazul în care suspiciunile vizează o afecţiune gravă, în privat serviciile costă cu adevărat. Dacă o radiografie simplă se situează în jurul sumei de 100 de lei (la fel se întâmplă şi în cazul unei ecografii fără substanţă de contrast), atunci un RMN la cap plus coloană vă duce la 2.000 de lei.

În  cazul în care se confirmă o afecţiune malignă, veţi avea nevoie de vizualizarea întregului corp. Investigaţia de top denumită PET/CT, care vizualizează întreg organismul, ajunge la 5.100 lei şi nu este decontată. Mai ieftină se dovedeşte a fi scintigrafia full body, care vă arată şi ea eventualele metastaze şi care nu depăşeşte 1.000 de lei. În plus, poate fi făcută şi prin intermediul casei de asigurări.

Cum rămâne cu biopsiile?

Zăbovind tot la capitolul prevenţie cancer, să spunem că aţi ajuns la o biopsie. Este singurul examen care decelează cu certitudine prezenţa sau absenţa unui cancer. Dacă mergeţi într-un spital şi faceţi operaţie, iar în timpul acesteia vi se recoltează şi probă, atunci veţi avea gratuitate la examenul anatomo-patologic. Dacă însă nu vorbim despre operaţie, ci despre o intervenţie să spunem într-un cabinet de dermatologie, totul se plăteşte. Atunci proba va fi analizată anatomo- patologic cu preţuri între 160 şi 500 de lei. Este o analiză care nu se ratează, mai ales că depistarea precoce a unui cancer vă poate salva viaţa.

Copiii au gratuitate?

Statul român spune că serviciile medicale pentru copii sunt decontate. Nu e nici pe departe adevărat. Să vorbim puţin despre micuţii care au alergii severe sau astm. O verificare a reacţiilor sistemului imunitar la diferiţi alergeni cu adevărat eficientă nu se referă la testările cutanate pe care le ştiu cei mai mulţi, ci la testările imunologice, din sânge. Acestea descriu rata exactă a reactivităţii imunologice la diferiţi alergeni. O astfel de investigaţie nu se face prin medicul de familie şi costă peste 200 de lei, probabil, uneori prea mult pentru familii care, spre exemplu, trăiesc din salariul minim pe economie. Ulterior, alergiile severe se ţin eficient în frâu prin imunoterapie. Înseamnă că tânărul organism va fi expus la o doză de alergen controlată, timp de 3-5 ani, şi astfel are loc o educare a sistemului imunitar.

Practic, organismul alergicului va învăţa să ignore eficient un alergen la care în mod normal ar reacţiona violent. Imunoterapia nu este decontată de casa de asigurări, chiar dacă se prescrie la copii. O singură cutie cu aceste medicamente costă peste 350 de lei. Prea mult pentru, revenind, părinţii cu salarii minime pe economie care se ridică la suma de 600 de lei. Apropo, un copil din 10 este alergic, conform datelor prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, deci nu vorbim de cazuri rare.

În sarcină costurile sunt mai accesibile?

Există gratuitate la analizele uzule, la o ecografie pe lună prin intermediul medicului de familie. Dar analizele bacteriologice nu sunt decontate. Acestea, denumite testul Torch, sunt obligatorii deoarece bolile asociate pot determina malformaţii grave fătului, chiar dacă mamei nu îi provoacă nici cel mai mic disconfort. Mai e obligatorie testarea pentru hepatitele B şi C care nu este decontată. Şi tot imperios necesară este analiza pentru virusul HIV. Din fericire acesta se face fără plată, prin intermediul medicului de familie.

O ecografie pentru morfologia fetală depăşeşte 400 de lei, dacă apelaţi la o clinică privată şi nu sunteţi dispuse să staţi ore în şir în spital, înarmată cu o trimitere de la medicul de familie, pentru o testare gratuită, în condiţiile în care sarcina nu vă permite să aşteptaţi. De altfel, analizele făcute în privat în decursul celor 9 luni, plus vizitele la medic vă vor costa aproximativ 5.000 de lei.

Testările genetice nu sunt un moft

O atenţie mare în timpul celor 9 luni de sarcină ar trebui să acordaţi testelor genetice. În primele 9 săptămâni de sarcină, biopsia de vilozităţi coriale vă poate decela orice fel de anomalie genetică a embrionului care se formează. De asemenea, precizează cu certitudine sexul copilului. Costă 2.300 de lei. La 12 săptămâni vine timpul bitestului. Dacă alegeţi să îi faceţi fătului şi detecţia genei care dă fibroză chistică, dar şi a genei surdităţii, atunci scoateţi din buzunar 600 de lei. Ulterior, triplu testul costă aproximativ 300 de lei, iar amniocenteza 2.500 de lei. Apropo, testul de paternitate se poate face din săptămâna a 9-a de sarcină şi costă 6.000 de lei.

Analizele genetice sunt posibile şi în cazul virusurilor contractate. Un singur test depăşeşte 300 de lei, dar e indicat să fie făcut pentru că, în funcţie de rezultate, tratamentul se adaptează şi devine astfel mai eficient. Nu vorbim despre testări care pot fi decontate de Casa naţională de sănătate. Aşadar, veţi scoate din buzunar toţi banii.

Prevenţie după 40 de ani
După 40 de ani, veţi avea nevoie de testări regulate şi pentru afecţiuni care apar de obicei mai târziu. Spre exemplu, în cazul femeilor, nu mai este suficientă ecografia mamară, ci mamografia. Aceasta se efectuează anual şi costă 180 de lei. De asemenea, va trebui să vă evaluaţi riscul de osteoporoză prin investigaţia numită osteodensitometrie care costă  200 lei.

Acestea se adaugă, evident, la lista de investigaţii oricum obligatorii la orice vârstă. Dacă, spre exemplu, aveţi nevoie şi de markeri endocrini, aflaţi că aceştia costă între 10 şi 200 de lei, o singură analiză, deci faceţi calculele la cât vă duc 5-6 analize, cât se recomandă o singură dată în cazul suspiciunii unei afecţiuni endocrine. Nici markerii infecţioşi nu sunt ieftini. O singură analiză costă între 50 şi 100 de lei, iar cei tumorali costă între 40 şi 200 de lei.

Ne referim la un singur test. Aşadar, să tragem câteva concluzii. Prima şi cea mai logică ar fi că trebuie să faceţi orice ca să nu vă îmbolnăviţi. În acest caz, vorbim de cu totul alte costuri. Cât priveşte investigaţiile destinate prevenţiei, o dată pe an ar trebui să aveţi o sumă considerabilă de cheltuit pe teste care de obicei nu sunt decontate prin medicul de familie.

Vorbim astfel de lipsa totală a unor programe de prevenţie destinate maselor. Există medici din sectorul de stat care îşi blamează pacienţii veniţi în stadii avansate cu diverse afecţiuni, pentru că nu s-au prezentat din timp la consult. Pe de altă parte, aceeaşi medici spun sus şi tare că multe dintre afecţiunile cu adevărat serioase dau semne abia în stadii tardive pentru vindecare cu ajutorul tehnicilor medicale.

Aşadar, în lipsa unor programe naţionale de screening de care n-ar trebui să scape nimeni şi fără o pregătire medicală superioară, ce şanse are un pacient să îşi dea seama că suferă de vreo boală şi ce şanse are să se testeze cu adevărat riguros dacă îl va costa mai mult decât câştigă într-o lună? Niciuna ar fi răspunsul corect. Şi singurul de altfel, din păcate.
 
Pe piaţa medicală din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a început de puţină vreme să facă decontări şi pentru intervenţii în domeniul privat. Spre exemplu, pentru o cezariană, Casa decontează 3.500 de lei oricărei maternităţi private cu care are contract. Mai rămân de plată pacientei de la 4.000 de lei până la 15.000 lei, în funcţie de locul ales.

Însă o să mai treacă probabil timp suficient până când vă veţi putea alege spitalul, echipa medicală şi asigurările să plătească integral pentru aceste servicii. Va fi vremea când toţi vom fi obligaţi să plătim asigurări medicale nu doar statului, ci şi firmelor de asigurări, aşa cum se întâmplă peste tot în lume.

Iar în funcţie de contribuţii veţi avea parte de servicii de bază sau de cele de top. Până atunci, veţi face drumuri între instituţiile sanitare de stat, unde cozile sunt interminabile şi cele private unde costurile sunt deocamdată mari, chiar pentru o persoană cu venituri medii din România. De multe ori, în cazul copiilor, la instituţiile medicale private, costurile sunt şi mai mari decât în cazul adulţilor. Iar într-un spital de pediatrie de stat, spre exemplu, orice secţie e, de obicei, supraaglomerată.
 

Citeşte şi: Ce se intampla, Doctore? 27/08/12-Când se impune testul pentru virusul hepatitei C?

Testul care le arată mamelor cât de des va răci bebelusul lor

In ce consta examenul clinic al partenerului tau?