În ultimii ani, adulţii au devenit tot mai confortabili cu ideea de a purta aparat dentar pentru a obţine zâmbetul mult visat, iar în rândul adolescenţilor deja a devenit o modă şi foarte puţini dintre ei sunt încă reticenţi la gândul că cei din jur l-ar putea observa. În acest sens, sunt în căutarea metodelor invizibile, dar sunt ele mai eficiente? Dr. Mihaela Dan, specialist ortodont, ne vorbeşte despre avantajele şi dezavantajele fiecărei opţiuni în parte. Aşadar, decizia în privinţa alegerii aparatului dentar clasic sau a variantelor invizibile se ia potrivit nevoilor pacientului.
În cazul aparatului dentar clasic, fie el metalic, ceramic sau de safir, prezenţa lui este vizibilă, cu toate că ultimele două sunt destul de discrete.
“Aparatele dentare ceramice şi cele de safir sunt discrete, dar nu invizibile, în vreme ce cele de metal sunt foarte evidente. În plus, elasticele transparente se îngălbenesc în cazul fumătorilor, al consumului de cafea şi al altor alimente care pătează. Din punct de vedere al aspctului estetic, Invisalign are un avantaj, gutierele fiind practic invizibile”, spune Dr. Mihaela Dan, ortodont.
În cazul tratamentului ortodontic clasic, cu braketuri, dinţii trebuie periaţi după fiecare masă cu periuţa normală şi cea interdentară, pentru a curăţa resturile alimentare rămase printre bracketuri, iar duşul bucal este foarte util. Şi în cazul Invisalign periajul este necesar, de asemenea, după fiecare masă, deoarece gutierele nu pot fi puse în gură peste dinţii murdari, fiind recomandă totodată şi curăţarea lor cu periuţă şi pastă.
Din punct de vedere al acomodării cu tratamentul, bracketurile pot pune unele probleme la început. În primele zile bracketurile şi sârmele pot agăţa obrajii şi buzele, până când pacientul se acomodează cu ele. Vorbirea nu este afectată absolut deloc. Cu Invisalign, în schimb, gutierele nu deranjează, nu zgârie, iar vorbirea se acomodează extrem de rapid.
“Pacientul trebuie să ţină cont, în schimb, că durerea apare independent de metoda aleasă pentru îndreptarea dinţilor: indiferent că forţele sunt aplicate cu bracketuri sau cu gutiere, durerea îşi va face simţită prezenţa deoarece dintii nu sunt obişnuiţi cu niciun fel de presiuni exercitate asupra lor”, atenţionează specialistul ortodont.
Bracketurile impun evitarea alimentelor dure şi lipicioase pe toată durata tratamentului, pentru a nu îi dezlipi de sârmă, în vreme ce Invisalign nu impune niciun fel de restricţîi alimentare, pacientul având libertate totală privind dieta din moment ce gutierele sunt îndepărtate pe durata mesei.
Bracketurile reprezintă metoda cea mai eficientă de a rezolva până şi cazurile complicate, experienţa de zeci de ani cu această tehnică demonstrând că ea aduce rezultate şi în cazurile dificile, în care este necesară corectarea atât a poziţiei dinţilor, cât şi a ocluziei (muşcăturii).
“Invisalign, în schimb, nu poate corecta eficient ocluzia (muşcătura) în cazurile foarte dificile, mai ales în zona laterală, dacă există rotaţii mari ale caninilor, iar în tratamentul care necesită extracţii dentare nu este nici măcar recomandat”, explică Dr. Mihaela Dan.
În majoritatea situaţiilor tratamentul ortodontic clasic nu necesită cooperarea pacientului, pentru că bracketurile sunt lipite pe dinţi 24/7, însă în unele cazuri trebuie purtate unele elastice speciale timp de 16 ore/zi. Controlul periodic se face la 3-4 săptămâni.
Invisalign, pe de altă parte, necesită cooperarea zilnică a pacientului pentru purtarea gutierelor 22 ore pe zi şi schimbarea lor la fiecare 2 săptămâni. Cotrolul periodic are loc la 6-8 săptămâni.
“Bracketuri metalice sunt cele mai accesibile ca preţ, urmate de cele de ceramică şi de safir. Un bracket dezlipit se poate înlocui uşor şi fără costuri mari, deoarece există seturi prefabricate, identice pentru majoritatea pacienţilor. Invisalign, în schimb, este un tratament mult mai costisitor, iar pierderea unui set de gutiere impune costuri suplimentare, deoarece acestea sunt personalizate”, spune specialistul ortodont.
Aşadar, pentru a putea lua decizia corectă privind cea mai potrivită metodă trebuie analizate aspecte de ordin financiar, dar şi care ţin de disponibilitatea pacientului de a dedica timp tratamentul ortodontic şi de a face mici modificări ale stilului de viaţă.