Luxaţia – cauze, simptome şi tratament

Având în vedere că suntem în mijlocul sezonului de mers la munte, dacă te numeri printre persoanele care preferă un weekend la munte şi o „escaladare” pe cinste mai mult decât orice altă activitate, ar trebui să ştii cum să previi şi cum să tratezi o luxaţie, afecţiune întâlnită des în rândul iubitorilor de senzaţii montane şi nu numai.

Luxaţia reprezintă o pierdere permanentă a legăturilor articulare dintre capetele unei articulaţii. O articulaţie se luxează atunci când capetele oaselor sunt forţate din poziţia lor normală. Drept rezultat, articulaţia nu mai funcţionează corect. În plus, oasele deplasate pot afecta structura din interiorul şi din jurul articulaţiei, incluzând muşchii, ligamentele, nervii şi vasele sanguine.

Luxaţia – cauze

În unele situaţii, cauza luxaţiei este o boală subiacentă sau o afecţiune, cum ar fi poliartrita reumatoidă sau un ligament afectat. Unii oameni care prezintă luxaţii repetate au o slăbiciune congenitală care poate permite unor articulaţii să se luxeze spontan.

Recomandări

Dureri musculare (mialgia) – cum se manifestă şi ce soluţii există?

De asemenea, o luxaţie poate fi provocată de un şoc sau de o mişcare forţată. Incidentul traumatic determină o ruptură a capsulei articulaţiei – elementul care îi asigură stabilitatea – astfel că cele două oase, la nivelul cărora s-a produs luxaţia, nu mai au legătură, unul dintre ele sărind de la locul său prin spaţiul apărut în capsulă.
Luxaţiile gleznei sunt extrem de comune şi rezultă, de cele mai multe ori, din sucirea gleznei.

Luxaţia – diagnostic

După ce faceţi o luxaţie este greu, dacă nu imposibil, să vă mişcaţi articulaţia. Încercarea de a o mişca vă va intensifica durerea. De regulă, puteţi vedea o modificare în alinierea articulaţiei, care este umflată.
Dacă medicul dumneavoastră suspectează o luxaţie, radiografia îl ajută la confirmarea diagnosticului şi determinarea existenţei unei fracturi asociate.

Luxaţia – simptome

Luxaţiile gleznei produc imediat dureri severe, care pot fi chiar invalidante. Alte simptome sunt:
• Umflarea
• Durerea internă
• Imobilitatea articulaţiei afectate
• Deformaţia membrului respectiv

Cât de gravă este luxaţia?

Gravitatea luxaţiei depinde de articulaţia afectază. O leziune importantă a gâtului sau spatelui poate duce la luxaţia unei vertebre, cu riscul afectării măduvei spinării şi apariţia paraliziei. O luxaţie severă la umăr sau şold poate duce la leziuni de nervi.
În multe cazuri, medicul poate corecta o luxaţie simplă nonchirurgical, fără lezarea nervilor şi ţesuturilor din jur. Articulaţia este apoi imobilizată pentru scurt timp – de obicei, circa două săptămâni – până la vindecarea leziunii. Unele luxaţii necesită intervenţie chirurgicală pentru repararea şi reconstrucţia ligamentelor lezate.

Luxaţia – tratament

Orice suspiciune de luxaţie trebuie examinată de un medic specialist. Dacă presupuneţi că cineva are luxaţie vertebrală după o leziune importantă de gât sau spate, nu-l mişcaţi! Aşteptaţi să sosească personalul medical de urgenţă.

O luxaţie necesită, de obicei, tratament cât mai rapid posibil. Oasele deplasate din articulaţie trebuie aduse în poziţie corectă printr-un procedeu numit reducere. Dacă leziunea nu este tratată în prima jumătate de oră, pot apărea tumefierea şi durerea, făcând mai dificilă reducerea luxaţiei.
Imobilizaţi zona afectată şi transportaţi persoana implicată la medic sau la camera de gardă a spitalului. Este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană instruită corect, deoarece repoziţionarea incorectă a articulaţiei poate produce lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor adiacente.
După ce articulaţia a fost repusă în poziţia sa corectă, poate fi necesară imobilizarea ei. Cel mai frecvent se utilizează o atelă.

Luxaţia – recuperarea

Recuperarea începe după ce articulaţia este pusă în poziţia corectă şi imobilizată, chiar dacă aceasta este în gips. Mişcarea stimulează fluxul sanguin în ţesuturile adiacente şi procesul de vindecare. Mişcarea ajută, de asemenea, la menţinerea tonusului muscular şi limitează atrofia musculară şi slăbirea osului din cauza imobilizării prelungite. Ajută şi la prevenirea rigidizării articulaţiei, care poate fi produsă din lipsa de utilizare a acesteia.

Pentru a controla durerea, medicul dumneavoastră vă poate recomanda medicamente analgezice. De asemenea, masajul terapeutic cu unguente specifice poate fi de mare ajutor atât în retragerea inflamaţiei cât şi pentru ameliorarea durerii.