Este sezonul drumeţiilor pe munte! Cu acest prilej nu ne bucurăm doar de aer curat şi piesaje de vis, ci şi de momente mai puţin plăcute, cum ar fi de exemplu accidentele care provoacă traumatisme la nivelul membrelor inferioare, ca urmare a parcurgerii unor trasee montane cu denivelări.
Un astfel de traumatism este entorsa, o leziune traumatică a unei articulaţii, provocată de o mişcare bruscă şi puternică a acesteia, leziune în urma căreia se produce întinderea sau ruperea ligamentelor de la nivelul articulaţiei.
Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei şi al genunchilor şi include simptome precum:
– Umflarea rapidă, uneori însoţită de modificarea culorii pielii;
– Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
– Durere şi sensibilitate în zona afectată;
– Un sunet ca o pocnitură;
– Dificultate în utilizarea articulaţiei.
Puteţi să vă scrântiţi orice articulaţie. O articulaţie scrântită poate fi capabilă să funcţioneze sau poate fi instabilă. Mişcarea sau exercitarea presiunii asupra ligamentului este dureroasă.
Dacă articulaţia nu funcţionează, leziunea poate cuprinde de asemenea o fractură sau o luxaţie.
Dacă suspectaţi o fractură sau o leziune gravă a unui ligament din articulaţie – sau dacă durerea şi dificultatea în mişcarea articulaţiei nu cedează în 2 sau 3 zile – solicitaţi îngrijire medicală. Medicul dumneavoastră poate solicita o radiografie pentru cercetarea unei fracturi.
În general, cu cât durerea este mai puternică, cu atât leziuna este mai severă. Entorsele au diverse grade de gravitate, de la minore sau severe:
Dacă suferiţi o leziune minoră a ţesuturilor moi, amintiţi-vă aceste cuvinte: protecţie, repaus, gheaţă, compresie, ridicare – şi acronimul lor in engleza PRICE:
PROTECŢIE – imobilizaţi zona afectată pentru a produce vindecarea şi protejaţi-o de accidente suplimentare. Utilizaţi pansamente elastice, benzi, atele, cârje sau baston dacă este nevoie.
REPAUS – evitaţi activităţile care produc durere sau umflare. Repausul este esenţial pentru începerea vindecării ţesuturilor din zona afectată, dar încercaţi să mişcaţi părţile neafectate pentru a preveni pierderea semnificativă a condiţiei.
GHEAŢĂ (ICE) – pentru a scădea durerea, umflătura sau spasmul muscular, aplicaţi imediat gheaţă pe zona afectată. Sunt utile pungile cu gheaţă, băile cu nămol şi masajul cu gheaţă pe zone mici. Reaplicaţi periodic gheaţă până când umflătura cedează.
COMPRESIE – umflătura poate duce la pierderea mobilităţii în articulaţia afectată. Pentru a controla umflătura, comprimaţi zona afectată cu benzi sau bandaje elastice până când acest proces se opreşte.
RIDICAREA (ELEVATION) – ridicaţi braţul sau piciorul umflat deasupra nivelului inimii pentru a reduce edemul. Acest lucru este important în special noaptea.
Puteţi utiliza analgezice şi unguente antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii însoţite de tumefiere. Fiţi atenţi totuşi pentru că utilizarea antiinflamatoarelor de tipul aspirinei poate creşte sângerarea deoarece acestea afectează funcţia plachetelor.
Tratamentul chirurgical se impune doar în cazurile grave de entorse şi este necesar pentru a repara ligamentele rupte şi detaşate de os. Medicul poate alege, de asemenea, să imobilizeze zona articulaţiei cu entorsă într-un aparat gipsat sau în atele. Urmaţi cu încredere sfaturile medicului pentru recuperare. Acesta poate recomanda un program de terapie fizică şi un set de exerciţii fizice de întărire a musculaturii din vecinătatea articulaţiei cu entorsă.
Prinderea, învelirea sau întărirea genunchilor, gleznelor, încheieturii mâinii sau coatelor nu s-au dovedit eficiente în prevenirea entorselor, dar aceste mijloace trebuie utilizate în procesul de recuperare.
Exerciţiile fizice, mai ales cele de stabilitate, sunt capitale pentru creşterea forţei muşchilor slăbiţi de accidentări repetate şi pentru stabilizarea unei articulaţii, ajutând la prevenirea accidentărilor recurente.