10 remedii împotriva cancerului – eficiente sau speranțe deșarte? Verdictul medicului oncolog asupra celor mai căutate tratamente alternative

Dr. Edvina Pîrvu, medic specialist Oncologie Medicală la Spitalul Clinic Colţea din Bucureşti, explică de ce nu sunt eficiente aceste remedii împotriva cancerului.

Majoritatea dintre noi ne-am lovit de acest cuvânt – „cancer” –, fie citind o ştire care anunţă o statistică sumbră, fie experimentând pe propria piele traumele fizice şi psihologice pe care le presupune această maladie, fie prin prisma unei persoane dragi afectate. În momentul în care un pacient primeşte acest diagnostic, viaţa lui şi a celor apropiaţi se transformă într-o căutare continuă, într-o luptă pentru supravieţuire, cu scopul de a amâna cât mai mult plecarea din această lume.

Acest zbucium perpetuu ne împinge însă deseori să căutăm soluţii-minune pentru a uşura suferinţa, în speranţa că nu vom fi nevoiţi să trecem prin chinul citostaticelor. Iar la o simplă căutare pe internet, rezultatele indică o suită întreagă de remedii şi terapii alternative, promovate pe diverse forumuri sau site-uri, care nu au însă parte de studii de amploare care să le certifice eficienţa.

Recomandări

Interviu cu Prof. dr. Mircea Diculescu: „Regimul alimentar determină majoritatea tumorilor”

Brânza de care trebuie să se ferească bolnavii de cancer. Oncolog: Conține toxine ce pot dăuna…

Altele, în schimb, au intrat în vizorul oamenilor de ştiinţă din lumea medicală, iar rezultatele preliminare indică potenţiale efecte benefice, dar şi reacţii adverse pe măsură. Astfel, până să se afirme fără echivoc de către instituţiile abilitate că riscul acestor terapii alternative este mai mic decât beneficiul, mai avem nevoie de câţiva ani şi de suficiente studii pe eşantioane mari de persoane.

Pentru a aduce puţină lumină asupra acestei teme sensibile, am vorbit cu dr. Edvina Pîrvu, medic specialist Oncologie Medicală la Spitalul Clinic Colţea din Bucureşti.

DIETA ALCALINĂ

CSÎD: Ce spun studiile despre dieta alcalină pentru prevenirea cancerului – are vreo legătură aciditatea din organism cu dezvoltarea celulelor tumorale?

Dr. Edvina Pîrvu: Există experimente in vitro, efectuate pe populaţii de celule tumorale crescute în laborator, pe care s-a observat că mediul acid facilitează creşterea celulară, dar studii complexe efectuate in vivo, adică la pacienţi, nu au identificat o corelaţie între dietă şi dezvoltarea cancerului.

Publicul trebuie să înţeleagă că există diferenţe mari între cercetarea fundamentală, efectuată în laborator, în condiţii controlate, şi procesele complexe care se petrec în interiorul corpului uman, care este reglat de multiple sisteme, influenţate la rândul lor de factori multipli, atât interni, cât şi externi.

Desigur că în lupta cu această boală nemiloasă, orice ipoteză merită testată, dar acest lucru trebuie să se întâmple în studii clinice, care sunt reglementate şi atent controlate şi permit tragerea unor concluzii clare, ce pot fi folosite apoi în abordarea terapeutică.

De ce nu distruge dieta alcalină cancerul dacă celulele tumorale par să se dezvolte mai bine în mediul acid? Motivele sunt multiple. În primul rând, adoptarea unei diete alcaline nu alcalinizează sângele. pH-ul sanguin este reglat foarte fin şi nu permite variaţii în funcţie de alimentaţie.

Cei care promovează această teorie folosesc drept argument faptul că anumite alimente alcalinizează urina, ceea ce este adevărat, dar nu influenţează în niciun fel pH-ul sângelui care ajunge la nivelul tumorilor.

În al doilea rând, chiar dacă am presupune că alimentaţia poate alcaliniza mediul tumoral, în prezent există dovezi care arată că celulele tumorale nu se dezvoltă exclusiv în mediu acid. În plus, celulele tumorale modifică micromediul tumoral, creând ele însele aciditate. Vreau să subliniez că până în prezent nu există dovezi ştiinţifice care să susţină o dietă care vindecă cancerul.

Bineînţeles că nutriţia este importantă, o dietă echilibrată, de tip mediteraneean fiind ideală pentru prevenţia cancerului, iar în momentul diagnosticului pacienţii trebuie îndrumaţi şi către un nutriţionist care să îi ajute să îşi adapteze alimentaţia nevoilor lor din acel moment. Obiectivele nutriţionale se pot schimba de-a lungul tratamentului şi strategia trebuie reevaluată în echipa multidisciplinară oncolog-nutriţionist ori de câte ori este nevoie.

ULEIUL DE CANABIS

CSÎD: Despre uleiul de canabis se vorbeşte tot mai des în ultimii ani ca remediu împotriva neoplasmelor. Există studii care să confirme o astfel de ipoteză, ce reacţii adverse pot apărea?

Dr. Edvina Pîrvu: Până în prezent nu există studii randomizate care să demonstreze că uleiul de canabis are un rol în tratamentul curativ al cancerului. A fost testat ca antiemetic (antivomitiv), dar s-a dovedit inferior medicaţiei antiemetice clasice.

Nefiind medicament, ci supliment alimentar, monitorizarea efectelor adverse nu se face la fel de strict, dar au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică.

Uleiul de canabis conţine cannabidiol (CBH) şi tetrahydrocannabinol (THC), două substanţe active, în proporţii diferite în funcţie de materia primă din care au fost extrase.

Dacă procentul de THC este crescut, poate determina ameţeli, dezorientare spaţială, halucinaţii. Uleiul de canabis afectează metabolizarea anumitor medicamente alopate, atât citostatice, cât şi simptomatice şi asocierea lor fără avizul medicului curant poate duce la efecte adverse crescute.

CLORURA DE CESIU

CSÎD: Despre clorura de cesiu se spune că ar stopa proliferarea celulelor tumorale – există baze ştiinţifice care să îi ateste eficienţa, ce reacţii adverse pot apărea?

Dr. Edvina Pîrvu: Argumentul pe care se bazează cei care promovează clorura de cesiu este alcalinizarea mediului tumoral, nedemonstrat în studii clinice, după cum am explicat mai sus.

Administrarea pe cale orală, intravenoasă sau cutanată a fost asociată cu efecte adverse severe, cum ar fi convulsii, toxicitate cardiacă, sincopă sau deces.

CEAIURI

CSÎD: Ceaiurile care ar preveni sau trata cancerul – pot interacţiona aceste remedii din plante cu chimioterapicele, în sensul că le pot diminua eficienţa sau, din contră, pot preveni anumite reacţii adverse cauzate de chimioterapie?

Dr. Edvina Pîrvu: Există studii epidemiologice care afirmă că ceaiul verde, probabil prin polifenolii cu efect antioxidant pe care îi conţine, are un rol în prevenţia cancerului, dar datele nu sunt suficient de solide ca să fie recomandat de ghiduri în acest moment.

Ceaiul de ghimbir este folosit pentru efectul său antiemetic, cu rezultate variabile.

Unele ceaiuri însă, cum ar fi cel de sunătoare, sunt inductoare enzimatice pe anumiţi citocromi pe care acţionează şi majoritatea citostaticelor, iar acest lucru se traduce în practică prin modificarea concentraţiei citostaticului la nivel sanguin. Scăderea concentraţiei duce la diminuarea eficienţei, iar creşterea acesteia poate duce la toxicităţi crescute, astfel încât e recomandat ca pacienţii să întrebe medicul curant dacă intenţionează să folosească anumite ceaiuri.

CREMĂ CU MAC CANADIAN

CSÎD: Pentru cancerul de piele este intens promovată o pastă neagră care conţine un extract dintr-o plantă numită Sanguinaria canadensis şi clorură de zinc – la ce pericol se expune un pacient care foloseşte aşa ceva pe piele?

Dr. Edvina Pîrvu: Orice leziune cutanată suspectă trebuie examinată de medicul dermatolog, care hotărăşte atitudinea terapeutică. Pacienţii care folosesc aceste preparate riscă atât progresia bolii, celulele tumorale aflate în profunzime putând să producă recidive locale sau metastaze, cât şi producerea de efecte adverse severe, de tipul arsurilor chimice, ce pot fi desfigurante.

VITAMINA C

CSÎD: S-a vehiculat intens în ultimii ani că administrarea de vitamina C în concentraţii ridicate poate avea efect toxic asupra celulelor tumorale şi, implicit, le-ar distruge astfel.

Dr. Edvina Pîrvu: Studii de mici dimensiuni, în care s-a asociat vitamina C în doze mari la tratamentul citostatic standard la pacienţii cu cancer pancreatic, ovarian şi glioblastom, o tumoră cerebrală, nu au arătat beneficii în ceea ce priveşte supravieţuirea generală sau progresia bolii, dar pacienţii au raportat mai puţine efecte adverse în grupurile ce au inclus vitamina C.

Având în vedere loturile mici, aceste rezultate nu au dus la adoptarea administrării de vitamina C în practica clinică, mai ales că nici aceasta nu este lipsită de riscuri: la cei cu afectare renală poate să precipite un episod de insuficienţă renală acută, în cazul pacienţilor cu hemocromatoză aceasta este agravată prin creşterea absorbţiei fierului, iar în cazurile rare de deficit de G6PD (n. red. – glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza) pacienţii pot dezvolta anemie hemolitică, o complicaţie ameninţătoare de viaţă.

AMIGDALINA – VITAMINA B17

CSÎD: Ce ne puteţi spune despre amigdalină, un extract din sâmburi de caise, despre care se presupune că ar stimula secreţia unei substanţe numită cianidă, care ar ataca celulele tumorale?

Dr. Edvina Pîrvu: Amigdalina, căreia i s-a atribuit impropriu numele de vitamina B17, a stârnit interesul cercetătorilor în anii 1970, când studii efectuate pe modele animale au arătat că are efect antiinflamator şi creşte rata apoptozei (n. red. – moarte celulară programată).

Comunitatea ştiinţifică a încercat validarea acestor rezultate într-un studiu de fază II pe subiecţi umani, cu rezultate dezamăgitoare în ceea ce priveşte eficienţa şi cu observarea unor efecte adverse importante, cum ar fi dermatite, intoxicaţie cu cianuri, în special pentru administrarea pe cale orală, manifestată prin greaţă, vărsături, cefalee, hipotensiune, comă şi chiar deces.

Observând aceste riscuri, FDA, autoritatea americană care monitorizează medicamentele, a interzis folosirea amigdalinei în Statele Unite ale Americii.

HIDROCOLONTERAPIA

CSÎD: Hidrocolonterapia se presupune că ar trata şi preveni cancerul de colon, disfuncţiile prostatei – există vreun fundament ştiinţific, ce reacţii adverse poate avea?

Dr. Edvina Pîrvu: Nu există date ştiinţifice care să susţină rolul hidrocolonoterapiei în tratamentul sau prevenţia cancerului. Tractul digestiv este colonizat cu bacterii care trăiesc în simbioză cu organismul uman şi care ne ajută în moduri multiple, prin multe mecanisme neelucidate până în prezent.

A iriga colonul cu zeci de litri de apă nu doar că nu previne cancerul, dar cu siguranţă perturbă echilibrul microbiomului intestinal, putând duce la diverse dezechilibre.

Hidrocolonoterapia nu este fără riscuri, pacienţii raportând postprocedural simptome de tipul dureri abdominale, balonare, diaree, dar sunt şi cazuri în care se ajunge la complicaţii serioase, cum ar fi perforaţia intestinală, dezechilibrele hidroelectrolitice severe sau pancreatita.

TERAPIA GERSON

CSÎD: Despre terapia Gerson care, citez, „foloseşte alimente ecologice, clisme de cafea, dezintoxicare şi suplimente naturale pentru a activa capacitatea organismului de a se vindeca de cancer” – ce părere aveţi despre această abordare?

Dr. Edvina Pîrvu: Max Gerson a pornit de la teoria metabolică, care încearcă să explice carcinogeneza, şi a dezvoltat un program care încearcă să modifice mediul în care trăiesc celulele tumorale astfel încât acestea să nu poată supravieţui. Nu există dovezi ştiinţifice care să demonstreze un beneficiu al acestei terapii.

Mai mult, Institutul Gerson promovează idei care pot fi periculoase pentru pacienţi, susţinând că această terapie poate vindeca 50% din cazurile de cancer metastatic, dacă pacienţii nu au fost „otrăviţi” cu chimioterapie, fără a preciza tipul tumorii primare.

Trăim într-o ţară în care educaţia sanitară este minimă, ne lovim zilnic în practică de cazuri avansate, care ajung la medic în ultimul moment, pentru că pacientul nu a ştiut că prezintă semnele unei boli grave sau pentru că s-a temut să se prezinte la medic.

Inducerea ideii că tratamentele alopate sunt otrăvuri nu face decât să scadă adresabilitatea pacienţilor. Oncologia lucrează cu medicamente cu potenţiale efecte toxice mari, dar medicina alopată s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani.

Avem în arsenalul terapeutic medicamente care susţin pacientul pe durata chimioterapiei clasice şi ne ajută să minimizăm efectele adverse. În plus, pentru multe localizări, cele mai frecvente fiind sânul, prostata, plămânul, tratamentul de elecţie nu este chimioterapia, ci tratamentul hormonal sau imunoterapia, care au un profil diferit de toxicitate, fiind în general tolerate excelent.

OZONOTERAPIA

CSÎD: Şi, în final, despre ozonoterapie, al cărei principiu de funcţionare ar fi că la originea oricărei afecţiuni se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara din interior, reducând inflamaţia şi uşurând munca sistemului imunitar.

Dr. Edvina Pîrvu: Pentru ozonoterapie există date din studii in vitro şi pe modele animale care arată că folosirea acestei tehnici creşte nivelul de oxigenare la nivel celular. Acest lucru ar putea avea efect sinergic cu chimioterapia sau radioterapia, potenţându-le efectele.

Există cercetări în curs care testează aceste ipoteze şi comunitatea ştiinţifică aşteaptă rezultatele înainte de a recomanda această abordare terapeutică. Subliniez însă că acest tratament, dacă va fi demonstrat eficient, este unul complementar medicinei alopate, nu alternativ.

Natural nu înseamnă neapărat inofensiv

CSÎD: Care este atitudinea medicului oncolog în general asupra remediilor contra cancerului sau asupra alimentelor-minune care ar avea proprietăţi anticancerigene?

Dr. Edvina Pîrvu: Ca medic specialist oncolog, sunt reticentă în ceea ce priveşte aceste tratamente şi alimente-minune şi voi încerca să vă explic de ce.

Cancerul este o afecţiune serioasă, care necesită tratament prompt, stabilit în echipa multidisciplinară, pe baza unor protocoale şi ghiduri stricte. E dureros pentru noi să ne confruntăm cu cazuri avansate, în care arsenalul terapeutic se limitează semnificativ, din cauza faptului că pacienţii au pierdut timp preţios încercând diferite tratamente alternative, pentru care nu există dovezi care să arate că ar putea fi eficiente.

CSÎD: Cum abordaţi această temă sensibilă cu un pacient oncologic – faptul că vrea să încerce anumite remedii, deşi dumneavoastră nu le recomandaţi?

Dr. Edvina Pîrvu: E datoria noastră să informăm corect pacientul despre opţiunile terapeutice şi despre toxicităţile produse de acestea. Medicamentele oncologice pot avea efecte adverse importante, care pot fi exacerbate de interacţiuni cu anumite medicamente, suplimente alimentare sau chiar ceaiuri şi alimente. De aceea este important să păstrăm canalele de comunicare deschise pe întreaga durata a tratamentului.

Dacă bolnavul doreşte să îşi administreze astfel de tratamente, noi nu le putem interzice, însă este util ca medicul curant să fie informat. El trebuie să ştie toată medicaţia alopată sau alternativă pe care pacientul o primeşte, iar pacientul trebuie să comunice aceste date.

Adesea sunt trecute cu vederea pe motiv că au fost cumpărate de la plafar sau sunt din plante, deci ce rău pot să facă? Lucrurile nu sunt atât de simple. Există otrăvuri obţinute din plante. Există citostatice derivate din plante. Natural nu înseamnă neapărat inofensiv.

Trebuie să fim deschişi la întrebările pacienţilor

CSÎD: Cât de importantă este comunicarea medic-pacient, mai ales că internetul abundă în informaţii pseudoştiinţifice?

Dr. Edvina Pîrvu: În medicină, internetul se dovedeşte a fi o armă cu două tăişuri. Pe de-o parte oferă acces instantaneu la informaţii şi oportunitatea de a schimba păreri şi impresii. Pe de altă parte, rămâne la latitudinea cititorului, care de multe ori poate fi neavizat, să filtreze corespunzător toate aceste date, pentru a nu trage o concluzie eronată. Sfătuiesc pacienţii să caute surse de încredere de informare.

ESMO, Societatea Europeană de Oncologie, de exemplu, are o secţiune de ghiduri pentru pacient pentru diverse tipuri de tumori, în care explică într-un limbaj accesibil variantele de tratament disponibile în prezent. MD Anderson, un centru oncologic renumit din Statele Unite, abordează pe site variantele de tratament alternativ şi prezintă dovezile existente până în prezent pentru fiecare dintre acestea.

Ca medici, trebuie să fim deschişi la întrebările pacienţilor şi să încercăm să le explicăm în termeni uşor de înţeles potenţialele beneficii şi riscurile asociate atât pentru terapia alopată, cât şi pentru alternativele de tratament prezentate adeseori drept panaceu.

CSÎD:  Există anumite contraindicaţii în ceea ce priveşte aceste remedii? Cum pot interacţiona ele cu chimioterapicele, de exemplu?

Dr. Edvina Pîrvu: E greu de stabilit contraindicaţii, având în vedere că aceste remedii sunt în majoritatea cazurilor suplimente alimentare, care nu sunt supuse unor reglementări la fel de stricte ca medicamentele. Există însă nişte riscuri observate din raportări de cazuri la nivel global. Unele suplimente alimentare au determinat apariţia insuficienţei renale sau hepatice acute. Pot determina alergii.

Multe dintre ele produc interacţiuni medicamentoase, atât cu unele citostatice, cât şi cu alte medicamente pe care pacientul oncologic le poate avea în schema de tratament, cum sunt anticoagulantele. Sucul de grepfrut, sunătoarea, curcumina sunt doar cele mai cunoscute substanţe naturale care sunt metabolizate de acelaşi aparat enzimatic cu multe medicamente, inclusiv chimioterapice, putând scădea eficienţa acestora sau potenţa efectele adverse.