Infecţiile tractului urinar: care sunt simptomele şi cum le tratăm homeopat

Fetiţele şi fetele se confruntă adesea cu infecţii urinare. Cauzele pot fi multiple, însă odată intrat pe acest făgaş, corpul îşi pierde o bună parte din forţa de a face faţă infecţiilor. Infecţia tractului urinar (ITU) reprezintă o problemă frecventă de sănătate.  Foarte pe scurt, urologic vorbind, se descriu infecţii joase (uretrite şi cistite) şi înalte, care afectează rinichiul (nefrita, pielonefrita, glomerulonefrită). De cele mai multe ori coexistă cu litiaza (pietre).

Simptomatologie

1. Infecţiile joase afectează mai mult persoanele de sex feminin (atât copii cât şi adulţi) pentru că, uretra fiind foarte scurtă, contaminarea se produce uşor prin contiguitate.                                                                  

“Simptomatologia afecţiunilor joase este centrată pe disconfortul urinar (disuria) şi nevoia imperioasă de urinare cu evacuarea unor cantităţi mici de urină (polachiurie). De cele mai multe ori urina este tulbure şi cu miros neplăcut. În cazuri avansate, în urină găsim şi sânge. Starea generală este de obicei bună, dar poate fi şi alterată cu lipsa poftei de mâncare, uneori transpiraţii, frisoane şi chiar stare febrilă. Disconfortul urinar variază de la o simplă jenă, usturime, până la durere, care este ritmată de micţiune sau, mai rar, continuă. Durerea poate fi localizată strict la nivelul uretrei sau doar în etajul abdominal inferior sau o combinaţie a celor două.”, spune dr homeopat, Dragos Peteu.

Recomandări

A V-a ediţie ”Mama şi copilul”, un super eveniment organizat de ”Ce se întâmplă, Doctore?”

Colagenul: ce este, factori care îl deteriorează şi cum prevenim scăderea nivelului în corp

Pot fi acutizări înainte, în timpul sau la sfârşitul urinarii, elemente foarte importante mai ales pentru diagnosticul de remediu homeopat. Pe lângă simptomatologia clinică examenele de laborator pun în evidenţă în sânge moderate nivele ale inflamaţiei, iar în urina, semne clare de infecţie. Pentru medicul urolog este necesară cultura şi antibiograma pentru a putea calibra antibioterapia cât mai judicios.

Doar prezenţa în cultură a unor germeni (de obicei E. Colli) nu este un indicator suficient pentru diagnosticul de infecţie. În ultima vreme aceasta situaţie este cunoscută sub denumirea de bacteriurie, situaţie care necesită atenţie şi tratament uşor (produse naturiste – ceaiuri, gemoderivate, vit c, etc) care să asigure o evacuare ritmică şi bună a vezicii.

2. Infecţiile înalte reprezintă, de cele mai multe ori urgente medicale. Pot fi complicaţii ale afecţiunilor joase prost tratate sau pot fi de sine stătătoare. Starea generală a pacienţilor este alterată şi însoţită de febra înaltă cu sau fară frisoane. Tegumentele sunt fierbinţi, uscate (frecvent) sau transpirate şi apar edeme mai ales palpebrale. Dureri, de obicei în lojele renale, de inensitate medie şi înaltă. Pacienţii au o diureză scăzută (volum urinar), prin producţie renală redusă (filtrare compromisă). Aceste afecţiuni reprezintă urgente medicale care trebuie diagnosticate rapid şi  tratate corespunzător.

Factori care favorizează ITU

• Frigul, ploaia rece care pătrunde prin haine, încălţăminte;
• Scăldatul în apa rece sau contaminată;
• Oboseala;
• Stresul prelungit care duce la “obosirea” sistemului de apărare;
• Imunitatea scăzută;
• Igiena precara;
• Spălaturi vaginale frecvente;
• Sondarea vezicii;
• Contacte sexuale neprotejate cu persoane care au infecţii active în zona genitourinara;
• Constipaţia;
• Malformaţii ale aparatului urinar, etc;
• Litiaza

Tratamentul ITU

1. Tratamentul medicamentos clasic cuprinde antibiotic, analgezice şi antiinflamatoare, antipiretice dacă e cazul. Acidifierea urinei se face cu Vitamina C. Se mai pot prescrie suplimente cu viţ A, D, seleniu şi magneziu. Tratamentul este bine să se facă pe o perioadă de minim 7-10 zile până la dispariţia completă a simptomelor. Analiza de urină şi urocultura la sfârşitul perioadei de tratament ar trebui să arate normalizarea situaţiei.

2. Tratamentul homeopat este, că în oricare alta situaţie, strict individualizat:

• Staphisagria – se administrează mai ales când infecţia apare la femeile tinere care şi-au început viaţă sexuală şi prezintă semne de cistită/uretrită după contactul sexual. Aceste paciente sunt de obicei persoane introvertite care “adună suferinţă”;
• Sarsaparilla – este utilă când durerea apare la sfârşitul urinarii, cu senzaţie de arsură/usturime, urina poate conţine sediment/nisip;
• Benzoicum acidum – urină cu miros urât, greu, urină închisă la culoare, fenomene urinare care alternează cu dureri articulare (gută),
• Berberis – pentru situaţiile în care este litiaza şi infecţie cu dureri ce iradiază;

• Cantharis – util în afecţiunile în care este o inflamaţie profundă, cu debut brutal, cu dureri intense, arzătoare, tenesme şi urină puţină (urinează câteva picături), cu miros urat şi tulbure (cu flocoane), stare generală alterată. Fenomenele urinare ameliorate de baie caldă;
• Sepia – util la femeile care au infecţii urinare lunare şi nu rămân gravide sau fac avorturi habituale în lunile 3-5 de sarcină. Urina prezintă un sediment roşu greu de îndepărtat;
• Pulsatilla – mai ales pentru infecţii urinare care apar după expunere la frig, apă rece la picioare;
• Lycopodium – infecţii urinare unde urina acumulată pentru probă prezintă depozit roşiatic (asemănător prafului de cărămidă), litiaza renală dreapta;
• Aconitum – ITU după expunere la frig uscat, cu debut brutal, frecvent pe la miezul nopţii;
• Dulcamara – ITU după expunerela frig la persoane foarte volubile, preocupate mai mult de starea celor din jur decât de propria persoană;
• Apis – un mare remediu al ITU, atât joase cât şi înalte. Găsim simptome extrem de intense cu dureri arzătoare şi înţepătoare, edeme importante, stare de agitaţie, febră cu tegumente uscate, lipsa setei.