Rămâi des fără voce, ești răgușită? Poate ai laringită! Ce e de făcut?

Laringita este o afecţiune de sezon care implică cel mai adesea prezenţa tusei, răguşeala, durerile în gât şi o stare generală supărătoare.

Printre principalele cauze care declanşează această afecţiune se numără infecţia tractului respirator superior, iritarea corzilor vocale, sinuzita, refluxul gastroesofagian şi alergiile. Chiar şi vorbirea excesivă, fumul de ţigară sau expunerea la noxele din mediul înconjurător duc la disconfort şi la iritarea corzilor vocale.

În ciuda tuturor factorilor neprielnici, laringita poate sfârşi rapid dacă ştii ce paşi trebuie urmaţi. Consumul de lichide, igiena personală, evitarea tutunului şi a fumatului pasiv reduc riscul apariţiei infecţiilor respiratorii şi previn laringita.

Recomandări

Reducerea riscului de demență: Cum consumul zilnic al acestei gustări și respectarea a două reguli esențiale…

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Ce trebuie să facem şi ce trebuie să evităm

Corzile vocale sunt sensibile şi iritate, iar condimentele, nucile, seminţele uscate sau mâncărurile acide nu fac altceva decât să accentueze disconfortul şi inflamaţia din gât.

Forţarea acestora prin ridicarea tonalităţii sau vorbitul excesiv este absolut interzisă, deoarece poate duce la leziuni care se vor resimţi şi după tratarea afecţiunii. De asemenea, băuturile carbogazoase şi cele bazate pe cafeină trebuie evitate, întrucât tind să deshidrateze organismul şi să producă iritaţii la nivelul laringelui.

Pentru o refacere rapidă, fumatul şi consumul de alcool sunt activităţi care trebuie întrerupte. O importanţă deosebită trebuie acordată alimentaţiei, recomandate fiind alimente moi, semilichide, lichide, călduţe. Temperatura mâncării joacă un rol deosebit, întrucât alimentele prea fierbinţi sau prea reci inflamează mai mult zona afectată.

Remedii naturale pentru laringită

Laringita îşi poate găsi sfârşitul printr-un tratament natural local care garantează rezultate rapide.

Pentru început, este esenţial repausul vocal, urmat de odihna la pat sau în cameră la o temperatură potrivită, între 20 și 22 grade Celsius. Urmează apoi inhalaţiile cu substanţe balsamice şi aplicarea de căldură locală în jurul gâtului pentru a calma şi diminua disconfortul.

Aerosolii cu antibiotice naturale, asemenea eucaliptului sau uleiului esenţial de lavandă, administrarea de antiinflamatorii sau de antibiotice naturale, precum uleiul esenţial de cuişoare, sunt de nelipsit în vindecarea laringitei.

Ceaiurile vindecă din interior, liniştesc şi hidratează zona inflamată. Cele mai eficiente ceaiuri în tratarea laringitei sunt următoarele:

• Ceaiul de cimbru sau cimbrişor este calmant, antiviral, antiseptic, expectorant şi cicatrizant. Infuzia se face prin scufundarea unei linguriţe de plantă într-o cană de apă caldă, două căni de ceai pe zi fiind de ajuns pentru a avea un efect rapid şi garantat.
• Ceaiul de flori de muşeţel este antiinflamator, antiseptic, emoilent şi cicatrizant şi se consumă de două ori pe zi. O linguriţă de plantă la o cană de apă este de ajuns pentru a crea o infuzie puternică şi eficientă. Este recomandat consumul a două căni de ceai pe zi.
• Ceaiul din frunze de pătlagină este bactericid, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator şi antiseptic. Se foloseşte atât ca gargară, cât şi ca infuzie rezultată din scufundarea unei linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită.

Pe lângă aceste ceaiuri, inhalaţiile cu soluţie de uleiuri esenţiale de eucalipt, cimbru, mentă, fenicul, muguri de plop sau scoarţă de salcie sunt de asemenea indicate.

Complicaţii ale laringitei

Dacă infecţia nu este tratată în timp util, pot apărea complicaţii locale, caracterizate prin persistenţa infecţiei, inflamaţiei şi accese de sufocare, sau generale, care presupun extinderea procesului infecţios la alte organe.

Imunitatea organismului va scădea treptat, acesta devenind vulnerabil şi predispus laringo-traheo-bronşitei, otitei, sinuzitei, bronhopneumoniei sau meningitei.

Netratată la timp, laringita poate degenera în insuficienţă respiratorie, accese de sufocare şi tuse lătrătoare, simptome care debutează adesea pe timp de noapte. Ignoranţa sau automedicamentaţia poate croniciza afecţiunea, tusea şi răguşeala persistând pe o perioadă îndelungată.