Odată cu începerea curăţeniei de primăvară este cazul să te apuci şi de „curăţenia” organismului.
Şi dacă tot e primăvara anotimpul celor mai bune legume, de ce să nu profiţi de asta şi să te bucuri de beneficiile miraculoase ale ridichiilor, hreanului sau urzicilor?
Ţine minte! Aşa cum tu ai nevoie de o vacanţă din când în când, la fel şi organismul tău are nevoie de o „cură” de curăţare.
Aşadar, vezi ce cură ţi se potriveşte şi nu ezita să o urmezi!
Este o plantă în aparenţă banală, dar care are nişte efecte detoxifiante cu totul excepţionale. Aceasta deoarece acum, primăvara devreme, păpădia conţine în frunzele şi în tulpina sa substanţe amare, enzime şi fitohormoni care fac adevărate minuni pentru ficatul obosit şi încărcat de toxine.
Desfăşurarea curei
Timp de 14 zile, se vor consuma câte zece frunze proaspete de păpădie, de două-trei ori pe zi, cu 10 minute înaintea meselor principale. Recoltarea frunzelor se face în aceeaşi zi sau cu maximum două zile înainte de a fi consumate, de la plante care încă nu au înflorit, pentru a conţine colină (un principiu activ cu proprietăţi drenoare şi tonice hepatice foarte puternice) în cantităţi maxime.
Unii naturişti recomandă folosirea tijelor florale de păpădie în locul frunzelor – un sfat valabil, singurul inconvenient fiind că acese tije se procură greu, culegându-se în intervalul de timp de dinaintea înfloririi plantei, care este deobicei foarte scurt. (3-4 zile).
Efectele curei cu păpădie
Această cură are darul de a relansa activitatea ficatului, de a stimula puternic regenerearea celulelor hepatice şi de a favoriza eliminarea toxinelor din acest organ extrem de important. Mai mult, frunzele proaspete de păpădie stimulează secreţia de bilă, favorizând evacuarea acesteia.
Printre afecţiunile care se agravează la ieşirea din iarnă şi care pot fi tratate cu ajutorul păpădiei, se află: dischinezia biliară, dispepsia, hepatitele de toate felurile, icterul sau indigestia.
La persoanele cu stomacul foarte sensibil, subponderale sau debile, tratamentul cu păpădie crudă se poate dovedi a fi prea puternic, motiv pentru care trebuie făcut cu prudenţă.
Este una dintre cele mai vechi şi mai utilizate plante medicinale de pe glob, având o multitudine de întrebuinţări terapeutice. Frunzele urzicii au cea mai mare putere terapeutică primăvara, imediat după răsărire, când rezervele de substanţe vindecătoare acumulate anul trecut sunt puse în mişcare de primele valuri de căldură.
În martie-aprilie, această plantă are şi cele mai intense efecte depurative şi reîntineritoare, fiind într-un acord perfect cu perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald, când dezintoxicarea şi revigorarea sunt mai necesare ca oricând.
Desfăşurarea curei
Sucul de urzică se obţine astfel: într-un mixer electric se pune o mână de frunze de urzică tăiate nu foarte mărunt, după care se adaugă trei sferturi de pahar cu apă. Se mixează vreme de 2-3 minute, apoi se lasă să mai stea vreme de un sfert de oră, după care se filtrează prin strecurătoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obţine aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensă, care va fi băut într-o singură doză dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru curele de curăţare a sângelui mai puternice, se beau două pahare de suc de urzică pe zi: dimineaţa şi seara.
Efectele curei cu urzică:
Fiind extrem de bogat în clorofilă, sucul de urzică este un excelent purificator pentru sânge. Acest preparat de primăvară anihilează radicalii liberi, stimulează procesele de hematopoeză (de producere a globulelor roşii), stimulează procesul de producere a altor elemente figurate ale sângelui (globule albe, trombocite).
De asemenea, cura cu suc de urzică se recomandă în mod special în cazul anemiei, atât cea feriprivă (urzica este bogată în fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi formele auto-imunte sau în cele în care apar modificări morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandată în tulburările de coagulare a sângeşui sau pentru sechelele post-hemoragice. Studiile recente arată că sucul proaspăt de urzică are efecte excelente în tratarea diferitelor forme de leucemie.
Rădăcinile de un roşu viu şi strălucitor ale ridichilor sunt un adevărat elixir pentru rinichi. „De vină” sunt substanţele antiinfecţioase şi diuretice pe care această legumă de primăvară le conţine din belşug.
Desfăşurarea curei
Dimineaţa şi seara, mănâncă, pe stomacul gol, câte o salată obţinută din cinci ridichi de mărime medie, tăiate mărunt şi amestecate cu puţin ulei de măsline, oţet de mere şi sare. Pentru un gust mai bun, poţi adăuga şi câteva fire de pătrunjel. Tratamentul se face minimum 12 zile la rând, pentru ca efectele sale să fie simţite în profunzime. Pentru persoanele cu probleme renale cronice sau foarte grave, se recomandă administrarea zilnică a 100 ml de suc de ridichi proaspăt.
Efectele curei cu ridichi
Ridichiile conţin substanţe cu un puternic efect antibiotic, care ajută la vindecarea rapidă a diferitelor feluri de infecţii care afectează rinichii, vezica şi căile urinare. Apoi, aceste rădăcini au un efect diuretic intens, favorizând eliminarea apei din corp prin urinare, au o acţiune antiinflamatoare asupra rinichilor şi asupra prostatei.
Cura cu ridichi este în mod special indicată persoanelor care reţin apa în organism, care suferă de nefrită sau cistită cronică. De asemenea, este un real ajutor celor care au pietre sau nisip la rinichi, sau bolnavilor de prostată, întrucât are efecte antiinflamatoare şi ajută la controlul sfincterelor urinare.
Frunzele sale lunguieţe sunt printre primele care apar primăvara. Hreanul vindecă o multitudine de afecţiuni respiratorii care se agravează la început de primăvară, când organismul este extrem de sensibil la diferite infecţii.
Desfăşurarea curei
Pentru uz intern: Zece linguri de hrean dat prin răzătoare, se amestecă bine cu treizeci de linguri de miere şi se lasă la macerat timp de 3-4 zile, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp, se începe administrarea preparatului, din care se iau 1-2 linguriţe de patru ori pe zi. Tratamentul durează între 20 şi 40 de zile, putând fi reluat ori de câte ori este nevoie pe parcursul anului.
Pentru uz extern: Se dă o rădăcină de hrean prin răzătoare şi apoi se înveleşte într-u bucată subţire de pânză. Cataplasma obţinută astfel se aplică pe rădăcina nasului şi pe frunte, pentru bolile care afectează căile respiratorii superioare şi pe zona pieptului pentru bolile bronho-pulmonare. Se ţine pe piele timp de 2-10 minute, cu atenţie însă, să nu producă arsuri, întrucât conţine substanţe extrem de iritante pentru cei cu tegument sensibil. Tratamentul se repetă o dată pe zi, până la vindecarea completă.
Efectele curei cu hrean
Folosită intern, rădăcina de hrean este un excelent antibiotic, stimulează capacitatea naturală de apărare a organismului în faţa infecţiilor respiratorii, ajutând la eliminarea secreţiilor patologice din arborele bronşic şi plămâni. De asemenea, combate accesele de tuse, inclusiv de tuse convulsivă. Extern, este un încălzitor şi un drenor redutabil, stimulând foarte puternic procesele de eliminarea a secreţiilor de pe căile respiratorii, având efecte antiinfecţioase directe.
Citeşte mai multe despre aceste cure în „Remedii naturise” – Valeriu Ciuculin