Peștele pangasius este un experiment genetic al cercetătorilor chinezi. Aceștia au constatat că peștele are o toleranță extrem de crescută la toxinele prezente în apă. Acestui pește i se mai spune și „peștele-sanitar”, tocmai din acest motiv.
Peștele pangasus este ieftin, nu are oase şi nici nu prea are gust şi miros pregnant de peşte. Tocmai de aceea mulți români preferă să îl cumpere.
Nu e de mirare, deci, că galantarele cu heringi, crapi, hamsii, macrou şi alte specii de peşti sănătoase „șomează” şi aşteaptă mult şi bine să le vină rândul, mai ales dacă ne gândim la preţul „gustosului” şi accesibilului pangasius.
Şi, totuşi, dacă ai şti de unde provine acest peşte, te-ai mai încumeta să îl consumi, chiar dacă e aşa de ieftin?
O scurtă documentare privind această specie hibrid de peşte ne arată că provine din apele Vietnamului. Mai exact din râul Mekong, pare-se cel mai poluat din cauza numeroaselor fabrici din apropierea acestuia, ale căror deşeuri ajung frecvent în apă.
De fapt, peștele pangasius nu a fost lăsat de mama-natură în aceste ape, ci a fost creat special pentru a supravieţui şi a face treburi „murdare”.
Mai precis, peștele pangasius este o găselniţă a cercetătorilor chinezi, o încrucişare între mai multe specii de peşte. Acesta are o toleranţă extrem de crescută la toxinele prezente în apa cu pricina. Mai mult, se hrăneşte cu acestea, în aşa fel încât curăţă apa de toate relele.
Astfel, peştele nu face altceva decât să se hrănească toată viaţa cu toxine, bacterii şi microorganisme, dar şi resturi de peşti morţi, uscaţi şi măcinaţi sub forma unei pudre. Nu degeaba i se mai spune şi peştele-sanitar…
Consecinţa? Veţi pune pe masă un produs care nu merită nici pe departe titulatura de peşte sănătos.
Un studiu a arătat că peștele pangasius conține niveluri crescute de mercur. Potrivit raportului cercetătorilor, acest pește are foarte puține proteine și un nivel scăzut de acizi grași omega 3.
Dar ceea ce i-a îngrijorat este conținutul mare de mercur, un metal greu asociat cu riscul crescut de cancer, boli de inimă, anomalii psihice și orbire!
Mai mult decât atât, există zvonuri conform cărora cererea de pește pangasius a devenit atât de mare încât s-a apelat la injectarea cu hormoni proveniţi din urină deshidratată, pentru că în urma acestui proces s-a constatat că peştii cresc mai repede şi au carnea mai… pufoasă.
Cu toate acestea, autorităţile nici nu infirmă, nici nu confirmă aceste acuzaţii la adresa peştelui insalubru. Ține de noi, consumatorii, să decidem ce e sau nu adevărat şi ce punem în coşul de cumpărături data viitoare când mergem la supermarket.
Mai jos aveţi un mini-documentar în limba franceză despre modul în care sunt crescuţi aceşti peşti.