După câteva luni de ploi, ninsori, vânt şi vreme rece, soarele primăverii este o adevărată binecuvântare pentru cei mai mulţi dintre noi. Nu şi pentru persoanele alergice la polen, însă, care au de suferit odată ce natura renaşte. Nas înfundat, mâncărimi de gât, urechi şi nas, ochi lăcrimânzi – iată cu ce mină întâmpină aceşti nefericiţi primele luni calde din an!
Persoanele care suferă de alergie la polen – şi aici nu vorbim despre polenul florilor cultivate în grădini, ci despre cel provenind de la ierburi, arbori, ciuperci, încep să se simtă rău odată ce iarna s-a stins, iar natura prinde iarăşi viaţă. Bolii i se mai spune şi ”febra fânului” sau rinită alergică, pentru că prezintă simptomele rinitei, însă cauza declanşatoare este contactul cu un alergen.
În unele cazuri, situaţia este ţinută sub control cu ajutorul unor doctorii uşoare, sau dacă pur şi simplu persoana afectată îşi ia măsuri de precauţie pentru a nu intra în contact cu alergenul. În alte cazuri, mai nefericite, alergia nu mai poate fi ţinută sub control nici măcar cu tratament, pacienţilor fiindu-le imposibil să-şi desfăşoare activitatea zilnică.
Atunci când tratamentul nu îşi mai face efectul, pe lângă simptomele clasice mai pot să apară o stare generală de rău, de ameţeală, dureri de cap, senzaţie de congestie la nivelul feţei şi dureri ale sinusurilor. În tot acest tablou clinic, bolnavul se află în imposibilitatea de a se odihni pe timpul nopţii, motiv pentru care va resimţi o continuă stare de oboseală şi iritare.
Când organismul face confuzii…
Alergia este răspunsul sistemului imunitar la un stimul extern pe care îl ia drept o ”ameninţare”. Pentru a se apăra, organismul produce un anticorp cunoscut drept imunoglobulina E. Acesta se ataşează celulelor din corp, determinându-le să elibereze histamină, principala ”vinovată”pentru simptomele furtunoase care se instalează.
Alergiile nu sunt pe deplin înţelese în lumea ştiinţifică, motiv pentru care nu există o explicaţie pentru faptul că uneori boala răspunde la tratament, alteori se înrăutăţeşte în ciuda lui. Mai mult decât atât, alergiile la polen se pot complica cu altele alimentare, rezultând aşa numitele reacţii alergice încrucişate. Cele mai afectate persoane sunt, în general, locuitorii ţărilor industrializate, şi asta din cauza contaminării atmosferei şi alimentelor.
În plus, dacă în urmă cu 15-20 ani, febra fânului era încă o boală ce apărea cu preponderenţă în copilărie, astăzi din ce în ce mai mulţi adulţi sunt diagnosticaţi. Vestea bună este că, în cele mai multe cazuri, pe măsură ce înaintează în vârstă, suferinzii pot observa că simptomle se îmblânzesc.
Sezonul alergiilor
După cum arată şi denumirea lor, alergiile sezoniere nu ne deranjează pe tot parcursul anului, ci doar în anumite perioade, atunci când factorul alergen este prezent din abundenţă în atmosferă. Arborii, ierburile şi buruienile sunt cele care produc polenul incriminat, a cărui perioadă de ”acţiune”este primăvara, vara şi începutul toamnei, adică perioada caldă de peste an.
Studiile arată că dimineaţa cantitatea de polen din atmosferă este mai mare. De asemenea, în zilele cu vânt puternic, persoanele alergice au mai mult de suferit pentru că granulele sunt uşor purtate în atmosferă pe distanţe de sute de kilometri. Foarte rar se întâmplă însă ca alergia să fie provocată de polenul florilor frumoase din grădini, pentru că granulele acestora sunt mai grele şi sunt transportate doar de insecte sau păsări.
Reacţia este provocată de proteine similare polenului. Astfel, dacă sunteţi alergici la polenul arborilor, aţi putea avea reacţii alergice şi atunci când mâncaţi mere, cireşe, prune, migdale, alune. Dacă sunteţi alergici la polenul buruienilor, este posibil să suferiţi reacţii şi când consumaţi pepene galben, banane, ceai de muşeţel sau Echinacea.
Simptomele se menţin câteva minute şi arareori pun viaţa în pericol – caz în care avem de-a face cu şocul anafilactic. Decojiţi sau preparaţi termic fructele pentru a elimina o parte din alergeni.
Afecţiunea nu slăbeşte acuitatea vizuală, însă se recomandă evitarea lentilelor, schimbarea lor mai frecventă sau utilizarea lentilelor de unică folosinţă. De asemenea, oftalmologul vă va prescrie picături pentru ameliorarea simptomelor. Iar pentru a grăbi vindecarea, nu vă atingeţi sau frecaţi ochii, mai ales cu mâinile murdare, spălaţi feţele de pernă la temperaturi înalte pentru a elimina alergenii şi nu folosiţi cosmetice împrumutate chiar dacă afecţiunea nu este contagioasă.
Dacă nu aveţi altă soluţie, schimbaţi frecvent filtrele de aer, atât din casă, cât şi din maşină, în special în perioadele în care cantitatea de polen din atmosferă este mai mare. De asemenea, e recomandat să nu vă aerisiţi casa dimineaţa.
Poluarea atmosferică poate înrăutăţi şi ea astmul, iritând plămânii. Ozonul este deosebit de problematic în perioada verii, când lumina soarelui reacţionează cu emisiile de carburanţi, producând niveluri ridicate de ozon, mai ales în zonele urbane. S-a demonstrat că expunerea la ozon este asociată cu dureri în piept, dificultăţi de respiraţie şi o funcţionare pulmonară redusă. Prin urmare, calitatea aerului are un rol fundamental. O eliminare a sensibilităţii la ozon se poate face acasă.
Pur şi simplu, plasează un vas cu apă afară timp de o oră (sau poate chiar în maşina personală) pentru a colecta particulele din atmosferă. Pentru uşurarea simptomelor, probabil că acest procedeu va trebui repetat periodic. Un inamic de temut sunt toxinele din mediul înconjurător. De asemenea, chimioterapia, radiaţiile sau un stil de viaţă nesănătos slăbesc sistemul imunitar. Enzimele pot reduce efectele nocive şi inflamaţiile care apar în aceste condiţii, aducându-le beneficii suferinzilor de astm.
Milioane de oameni iau suplimente cu vitamine, minerale sau proteine, dar acestea sunt o risipă de bani dacă nu au suficiente enzime ca să digere şi să asimileze nutrimentele respective. Corpul are nevoie de aer, apă, proteine, carbohidraţi, vitamine, grăsimi sănătoase, minerale şi enzime, iar nici unul dintre acestea nu poate funcţiona adecvat dacă îţi lipseşte oricare altul. Enzimele şi cofactorii lor – mineralele, vitaminele, proteinele, apa, grăsimile şi carbohidraţii – sunt toate indispensabile.
Printre altele, enzimele distrug toxinele, radicalii liberi şi anti-genele din sânge şi ficat. În cazul în care o persoană intră în şoc anafilactic sau în alte stări de urgenţă cauzate de o sensibilitate extremă, este crucial să beneficieze de primul ajutor în primele 10 sau 15 minute. Toţi cei cu predispoziţie spre reacţii alergice severe ar trebui să aibă la ei o trusă cu antihistaminice şi o injecţie cu epinefrină (un bronhodilatator care deschide căile aeriene şi aduce tensiunea arterială în limite normale) pentru un tratament pe care să-l aplice imediat.
Dacă un individ este deosebit de alergic la înţepăturile de insecte, aplicarea unui garou în vecinătatea înţepăturii va duce la încetinirea circulaţiei şi a absorbţiei veninului în sânge. Punând gheaţă pe locul lezat, poţi reduce umflătura. O persoană cu şoc anafilactic ar trebui să stea culcată într-o parte pentru a evita sufocarea dacă simte nevoia să vomite. Dacă nu mai respiră, resuscitarea gură la gură ar trebui făcută de cineva familiarizat cu această tehnică. Pacientul trebuie transportat la camera de urgenţă sau la cabinetul unui medic cât mai curând posibil.
Citeşte şi: Antihistaminicele: pericol de ingrasare pentru alergici!