Insuficiența cardiacă este un diagnostic care inițial te poate speria, pentru că îți creează impresia că inima ta nu mai bate. Însă nu este tocmai așa! Această afecțiune presupune încetinirea ritmului în care inima pompează sânge, astfel încât substanțele nutritive nu mai acoperă necesitățile metabolice ale organismului.
Se estimează că peste 10% dintre persoanele cu vârsta peste 70 de ani se confruntă cu insuficiență cardiacă la nivel mondial. Cu toate acestea, boala poate surveni și la vârste mai tinere.
Printre factorii de risc majori ce favorizează insuficiența cardiacă se numără vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, diabetul zaharat și boala coronariană ischemică.
La momentul stabilirii diagnosticului, medicul îți va comunica și tipul de insuficiență cardiacă (IC) de care suferi, respectiv compensată sau decompensată.
IC compensată sau stabilă presupune funcționarea relativ normală a mușchiului inimii, care nu determină apariția unor simptome grave sau greu de gestionat.
În schimb, IC decompensată înseamnă o afectare destul de serioasă a mușchiului inimii, care poate duce la afectarea calității vieții, prin apariția unor simptome precum:
Atunci când mușchiul cardiac nu pompează destul sânge către țesuturi și organe, are loc următorul fenomen: camerele inimii – 2 atrii și 2 ventricule – încearcă să compenseze acest deficit prin extinderea lor. Cu alte cuvinte, se lărgesc pentru a permite pătrunderea unei cantități mai mari de sânge cu fiecare bătaie a inimii.
În consecință, mușchiul cardiac se îngroașă pentru a pompa cu mai multă forță acest sânge bogat în substanțe nutritive și inima o ia la goană – bate prea repede.
Astfel apare tahicardia, problemă frecvent întâlnită în rândul pacienților cu IC decompensată și care poate favoriza apariția cheagurilor de sânge, un factor de risc major în apariția unui infarct, accident vascular cerebral sau embolism pulmonar.
Problema e că tot acest efort continuu, în timp, duce la mărirea în volum a inimii, afecțiune care poartă numele de cardiomegalie. Drept urmare, mușchiul inimii se hipertrofiază, camerele cordului sunt permanent dilatate și se acumulează fluid la nivel pericardic, care se poate extinde inclusiv la nivelul plămânilor.
În acest mod, inima nu mai ține pasul și mușchiul pur și simplu nu mai pompează suficient sânge, caz în care poate fi necesară implantarea unui dispozitiv – o pompă artificială – care să preia cantitatea de sânge necesară, sarcină pe care mușchiul inimii nu reușește să o îndeplinească în parametrii normali.
Vestea bună este că insuficiența cardiacă poate fi prevenită, dar măsurile trebuie luate cât mai devreme pe parcursul vieții. Acestea țin de stilul de viață și presupun:
Potrivit unui comunicat al Societății Române de Cardiologie, rata de mortalitate din cauza insuficienței cardiace cronice este de două ori mai mare în România decât în alte state din Uniunea Europeană. Iar asta din cauza lipsei programelor de prevenție, depistare precoce și recuperare cardiovasculară a acestor pacienți la risc sau deja diagnosticați cu insuficiență cardiacă.
În consecință, mare parte din pacienți ajung să se reinterneze cu fiecare nou episod grav de insuficiență cardiacă, crescând astfel costurile cu tratamentul și scăzând semnificativ calitatea vieții, precum și șansele de vindecare.
Dacă ai nelămuriri în privința acestei afecțiuni sau te îngrijorează anumite simptome, programează o consultație la medicul cardiolog. De altfel, discuția cu specialistul în acest domeniu trebuie să aibă loc în fiecare an, mai ales după vârsta de 40 de ani.