Sindromul skeeter: reacţia alergică la muşcătura de ţânţari care poate fi controlată

Lista cu motivele pentru care urâm ţânţarii este destul de lungă. Aceşti sugători de sânge sunt purtători de bol precum virusul Zika sau West Nile şi malaria, dar chiar dacă nu întotdeauna reprezintă o ameninţare, perioada verii se poate transforma într-un adevărat coşmar mai ales dacă eşti alergic la muşcătura de ţânţar, care se manifestă sub forma unei urticarii de mari dimensiuni, foarte roşii şi cu umflături mai mari decât cele pe care le au alte persoane. Această alergie poartă şi un nume: sindromul skeeter.

Ce este sindromul skeeter?

Potrivit primei menţiuni despre sindromul skeeter în literatura medical, afecţiunea este definită ca ”muşcătură de ţânţar care induce o reacţie inflamatoare locală acompaniată de febră”. În 1999, în Jurnalul de Imunologie Clinică şi Alergie, cercetătorii au folosit acest termen pentru a descrie cinci cazuri pe care le-au întâlnit în rândul unor copii perfect sănătoşi.

Persoanele care se confruntă cu aceste reacţii intense tind să le dezvolte în câteva ore sau chiar minute de când a fost produsă muşcătura. Pentru că sunt foarte rare cazurile în care o persoană caută tratament pentru această afecţiune, nu se ştie exact numărul persoanelor care suferă de această afecţiune sau de ce unele sunt mai afectate decât altele.

Recomandări

Record nou de cazuri zilnice de coronavirus în România. 1.415 persoane infectate cu virusul ucigaş

Cât trebuie să dormi atunci când eşti răcit?

Sindromul skeeter: simptome

Sindromul skeeter este caracterizat de semne de piele inflamată inclusiv umflături, roşeaţă, mâncărime sau durere. Un alergolog poate diagnostica această afecţiune cu ajutorul unui test de piele, dar acest diagnostic poate fi şi clinic. Dacă un pacient vine cu întregul braţ umflat şi roşu în urma unei muşcături de ţânţar este destul de evident.

Unele cazuri pot fi descrise în literatura medicală şi ca severe dacă apar aceste reacţii: faţa şi ochii se umflă, apar febra, vărsăturile şi dificultatea de a respira. Din fericire, această alergie nu este la fel de periculoasă precum cea la albine sau viespe, care pot fi mortale, iar în caz de şoc anafilactic trebuie să porţi în permanenţă multidoza Epipen.

Sindromul skeeter: metode de tratament

Dacă o reacţie urâtă la ţânţari îţi afectează capacitatea de a te bucura de ieşirile în aer liber, ideal este să previ muşcăturile de ţânţari, mai ales dacă ştii că eşti predispus la ele. Poartă în permanenţă un spray care să-ţi protejeze pielea sau haine care să te acopere mai ales dacă mergi în zone în care se află foarte mulţi ţânţari. De asemenea, poţi încerca antihistamine care te ajută să te simţi mai bine în urma unei muşcături. Astfel se reduc umflăturile şi mâncărimile, la fel şi în situaţiile în care foloseşti creme speciale.

Totodată, mai poţi încerca să aplci direct pe muşcătură o compresă rece sau un cub de gheaţă.