Totul despre glanda prostată: funcţionare, boli, tratamente

Prostata reprezintă o glandă a sistemului reproductiv masculin de forma unei castane, situată imediat sub vezica urinară şi care are rolul de a sprijini capacitatea de reproducere, prin secreţia unui lichid care înglobează spermatozoizii şi le accelerează motilitatea.

Toţi bărbaţii sunt expuşi riscului de afecţiuni ale prostatei, având în vedere că toţi sunt purtători de prostată, însă doar unii pot dezvolta probleme din cauza acestei glande, ca urmare a factorilor genetici, a vârstei, rasei, statusului hormonal sau regimului alimentar.

3 afecţiuni asociate ale prostatei

Hiperplazia benignă a prostatei (adenomul de prostată) – unul din 2 bărbaţi cu vârste între 51-60 de ani va suferi de această afecţiune, însă doar jumătate din cei diagnosticaţi sunt nevoiţi să urmeze tratament specific. De asemenea, hiperplazia de prostată nu este factor de risc în apariţia cancerului de prostată, deşi, în cazul bătrânilor peste 80 de ani, acestea sunt frecvent întâlnite împreună.

Recomandări

Legătura uimitoare dintre prostată şi…aur

Circumcizia scade riscul cancerului de prostată

Printre simptomele care pot da de gol această afecţiune amintim: urinarea nocturnă frecventă, jet urinar slab şi întrerupt, senzaţia de golire incompletă după urinare.

Prostatita – inflamaţie sau infecţie a prostatei, frecventă în rândul bărbaţilor tineri sau de vârstă mijlocie. Între 5-10% dintre bărbaţi se confruntă cu această problemă pe parcursul vieţii.

Simptomele care vă pot da de gândit sunt: durere la urinare sau la ejaculare, febră, frisoane, nevoia urgentă de a urina, miros şi culoare ciudată a urinei.

Cancerul de prostată – cel mai comun tip de cancer în rândul bărbaţilor. Unul din 6 bărbaţi este diagnosticat cu cancer de prostată pe parcursul vieţii, însă, vestea bună este că datorită ritmului de evoluţie lent, doar 35% dintre aceştia mor din cauza acestei boli. La fel ca în cazul hiperplaziei benigne a prostatei, riscul de cancer de prostată creşte pe măsura înaintării în vârstă. Din păcate, nu se cunoaşte cu exactitate cauza apariţiei cancerului de prostată, însă au putut fi identificaţi o serie de factori de risc, printre care amintim:

• Istoricul familial – un frate sau părinte cu cancer de prostată înseamnă risc dublu de cancer de prostată
• Rasa – bărbaţii afro-americani sunt mai predispuşi riscului de cancer de prostată la vârste mai tinere.
• Nivelul hormonal – risc dublu de cancer de prostată în cazul unui nivel de testosteron cu peste 50% faţă de limitele normale
• Dieta – grăsimile de origine animală cresc semnificativ pericolul de afecţiuni ale prostatei

Cancerul de prostată nu prezintă simptome, ca în cazul afecţiunilor mai sus amintite, şi este descoperit în stadii mult prea evoluate pentru a putea fi tratat, atunci când pacientul sesizează urinări dureroase, cu senzaţie de arsură, prezenţa sângelui în spermă şi urină etc.

De aceea este important ca bărbaţii să meargă la controlul medicului urolog pentru un test PSA (prostate specific antigen – antigenul specific prostatic) sau pentru efectuarea unui tuşeu rectal, examen banal care oferă informaţii preţioase despre mărimea, consistenţa şi prezenţa unor excrescenţe anormale la nivelul proostatei.

Cum pot fi prevenite afecţiunile prostatei?

Simptomele enumerate pot fi, pe de o parte, o urmare naturală a îmbătrânirii sau, pe de altă parte, un rezultat al acţiunilor nocive proprii. Însă, având în vedere că nu se cunosc cauzele bolilor de prostată, se pot urma anumite reguli de bază pentru a limita pe cât posibil riscul de apariţie a acestor probleme:

• Dietă echilibrată, bogată în grăsimi saturate, fructe şi legume
• Administrarea de pilule pe bază de seleniu ar putea preveni într-o anumită măsură afecţiunile prostate, însă cercetările sunt încă în desfăşurare
• Igiena riguroasă a zonei intime

Care este cel mai potrivit moment pentru un screening?

Screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect extrem de delicat şi, în aceeaşi măsură, controversat, pentru că unii doctori şi organizaţii recomandă cu tărie efectuarea acestui screening, în timp ce altele nu sunt de acord cu această metodă de testare, pe motiv că, în loc să ajute, mai rău poate face.

Societatea Americană de Cancer sugerează tuturor bărbaţilor trecuţi de vârsta de 50 de ani să poarte discuţii prealabile cu medicul în privinţa riscurilor, beneficiilor şi limitelor acestor teste de screening înainte să ia o hotărâre. În schimb, Asociaţia Americană de Urologie recomandă ca aceste testări să fie făcute la vârsta de 40 de ani, pentru a depista din timp eventualele anomalii.

Mituri despre cancerul de prostată

Prea mult sex, o vasectomie sau masturbarea nu se numără printre factorii de risc în apariţia cancerului de prostată. De asemenea, o persoană diagnosticată cu prostată mărită nu va face neapărat şi cancer de prostată.

În prezent se desfăşoară cercetări pentru a se observa dacă alcoolul, drogurile sau prostatita joacă un rol în dezvoltarea cancerului de prostată.

Opţiuni de tratament pentru cancerul de prostată

Metodele de tratare a cancerului de prostată sunt multiple şi au efectele scontate, însă prezintă anumite reacţii adverse neplăcute. Cu toate acestea, medicii recomandă urmarea tratamentului, indiferent de efectele negative, pentru că, spun ei, acestea sunt remediate în timp. Printre terapii putem aminti:

1. Radioterapia – poate cauza oboseală, dificultăţi în urinare, diaree, disfuncţii erectile.
2. Prostatectomia – presupune îndepărtarea integrală a prostatei şi poate cauza disfuncţii sexuale şi probleme la micţiune, ambele reacţii putând să dispară de la sine în timp.
3. Terapia hormonală – folosită în paralel cu alte metode de tratament pentru a reduce numărul de celule canceroase. Reacţiile adverse includ: creşterea în greutate, impotenţă, bufeuri, transpiraţie excesivă etc.
4. Chimioterapia – folosită în cazurile grave, în stadiile aproape terminale ale cancerului, cu efecte negative precum căderea părului, greţuri, vărsături, oboseală, gură excesiv de uscată etc.
5. Crioterapia – îngheaţă şi distruge tumorile canceroase, însă circa 80% din cei trataţi devin impotenţi, au dureri temporare şi senzaţie de arsură la nivelul vezicii urinare şi intestinului subţire.