Dacă ai o tuse cronică, ce nu cedează chiar şi după o lună, e foarte posibil să te confrunţi cu boala de reflux gastroesofagian. Această afecţiune apare în momentul în care acidul din stomac urcă înapoi în esofag. Acesta poate irita mucoasa esofagului. Simptomele apar rar la unii pacienţi, iar această boală începe să ridice probleme atunci când refluxul apare cel puţin de două ori pe săptămână.
Majoritatea pacienţilor pot gestiona disconfortul creat de boala de reflux prin modificarea stilului de viaţă. Pacienţii cu simptome puternice sau frecvente pot avea nevoie de tratament medicamentos sau de intervenţii chirurgicale pentru a uşurarea simptomatologiei.
Află mai jos care sunt cauzele şi simptomele bolii de reflux gastroesofagian, complicaţiile ce pot apărea, metodele de tratament, dar şi când este necesară intervenţia chirurgicală.
Boală de reflux gastroesofagian este cauzată de refluxul acid. Când înghiţiţi, o bandă circulară de muşchi din jurul esofagului (sfincterul esofagian inferior) se relaxează şi deschide pentru a permite trecerea hranei şi lichidelor în stomac. Apoi sfincterul se închide din nou. Dacă sfincterul se relaxează anormal sau se slăbeşte, acidul din stomac poate urca înapoi în esofag. Această ascensiune constantă de acid irită mucoasa esofagiană, cauzând adesea inflamarea acesteia – esofagită.
Condiţiile care pot creşte riscul de boală de reflux gastroesofagian cuprind:
Manifestările bolii de reflux gastroesofagian includ:
Dacă aveţi reflux acid în cursul nopţii, s-ar putea să aveţi şi:
Factorii care pot agrava refluxul includ:
În timp, inflamaţia cronică din esofag poate provoca:
Este posibil ca medicul să vă recomande să încercaţi mai întâi modificările stilului de viaţă şi medicamentele fără prescripţie medicală. Dacă nu vă simţiţi uşurat în câteva săptămâni, medicul poate recomanda medicamente pe bază de prescripţie medicală sau chiar intervenţii chirurgicale.
Antiacidele care neutralizează acidul gastric
Antiacidele, pot oferi o uşurare a simptomatologiei. Însă doar antiacidele nu vindecă un esofag inflamat şi deteriorat de acidul gastric. Utilizarea excesivă a unor antiacide poate provoca efecte secundare, cum ar fi diareea sau, uneori, afecţiuni renale.
Medicamente pentru reducerea producţiei de acid gastric
Aceste medicamente – cunoscute că blocante ale receptorilor H-2 – includ cimetidină, famotidină, nizatidină şi ranitidină. Blocantele receptorilor H-2 nu acţionează la fel de repede ca antiacidele, dar oferă o bună atenuare a simptomelor şi scad producţia de acid din stomac până la 12 ore.
Medicamente care blochează producţia de acid şi vindecă esofagul
Aceste medicamente – cunoscute sub numele de inhibitori ai pompei de protoni – sunt blocanţi mai puternici ai acidului decât blocanţii receptorilor H-2 şi permit ca ţesutul esofagian deteriorat să se vindece. Inhibitorii pompei de protoni includ lansoprazol, esomeprazol şi omeprazol.
Atunci când diagnosticul de reflux gastroesofagian este confirmat obiectiv, terapia chirurgicală trebuie luată în considerare la persoanele care:
Intervenţia pentru refluxul gastroesofagian este preferabil să fie realizată pe cale laparoscopică.
Avantajele pentru un abord laparoscopic în boala de reflux sunt de obicei:
După tratamentul chirurgical laparoscopic, la 5-10 ani, 90% dintre cei operaţi laparoscopic de reflux gastroesofagian sunt consideraţi satisfăcuţi.