Administrarea de antibiotice: avantaje şi dezavantaje

De mică am învăţat că, dacă ajungi să le iei, nu-i lucru bun. Apoi, când m-am făcut mare, vorba ceea, am început să aflu că treaba cu antibioticele e mult mai complicată decât ştiam sau bănuiam. Despre graniţa fină dintre „ne face bine” sau „ne fac rău”, despre cum au ajuns din dulapul de medicamente direct în farfuriile noastre, dar şi despre aşa-numitele antibiotice naturale, în cele ce urmează.

De foarte multe luni, ştirile despre antibiotice pe care le citesc sunt aproape toate legate de rezistenţa pe care au dezvoltat-o anumite bacterii la ele. Cu alte cuvinte, omenirea a făcut atâta abuz de antibiotice, încât riscă să transforme aceste substanţe care ar trebui să o ajute în „arme” destul de periculoase. Ca să ne uităm exact la noi în ogradă vă spun că un studiu recent anunţa că unu din doi pacienţi români nu respectă tratamentul corect cu antibiotice.

Românii şi antibioticele

Peste 34% dintre pacienţii români care urmează un tratament cu antibiotice uită să ia cel puţin o doză pe parcursul terapiei, doar 32,6% respectă cu stricteţe intervalul de administrare a dozelor, iar după trei zile mai mult de jumătate renunţă sau nu mai respectă tratamentul, potrivit unui producător de medicamente, citat de Mediafax.

Recomandări

Antibioticele: o armă cu două tăişuri

Când se administrează corect antibioticele?

„Aceste două greşeli sunt cel mai frecvent întâlnite în rândul pacienţilor la care se adaugă şi faptul că după 3 zile de administrare, doar 44% dintre pacienţi mai respectă tratamentul prescris. Restul ori renunţă complet la medicaţie, ori nu mai respectă intervalul de administrare. Conform statisticilor, în medie, fiecare român a urmat în ultimele 12 luni un tratament cu antibiotice”, arată producătorul de medicamente. De ce este atât de importantă administrarea ca la carte, sau, mai bine spus, ca la reţetă a antibioticelor?

Pentru că luarea lor incorectă duce la apariţia bacteriilor rezistente la antibiotice, iar afecţiunea poate dura mult mai mult sau pot apărea complicaţii serioase, fiind necesar un tratament mult mai lung şi adesea mult mai costisitor. În unele cazuri grave bacteriile rezistente la antibiotice pot duce chiar la decesul pacientului, explică specialiştii. Toate datele de care vă vorbesc au fost făcute publice pe 18 noiembrie, ziua când la nivel european se atrage atenţia asupra consumului de antibiotice şi utilizarea corectă a acestora. Semn că problema este cât se poate de serioasă.

Aşadar, recapitulăm: antibioticele se iau câte zile şi în ce cantitate ne-a recomandat medicul, iar reţeta nu se împarte cu prietenii. Ştiu nenumărate persoane care s-au supărat peste măsură când farmaciştii au anunţat că nu mai pot vinde antibiotice fără prescripţii medicale. Era, de fapt, spre binele lor.

Problema antibioticelor din ferme

Dincolo de modul haotic în care ne administrăm deseori antibioticele rămâne şi controversa utilizării lor în fermele de animale. În special în Statele Unite sunt de notorietate cazurile triste ale copiilor care au murit după ce au consumat produse cu salmonela sau alte bacterii devenite rezistente de la antibioticele folosite excesiv la creşterea animalelor pe care, mai apoi, ajungem să le consumăm.

O cercetare publicată recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences din Statele Unite admite că antibioticele provoacă propagarea agresivă a infecţiilor cu salmonela în rândul animalelor. Studiul notează, de asemenea, că această situaţie duce la „creşterea riscurilor nebănuite privind fermele unde aceste medicamente sunt folosite intensiv pentru susţinerea creşterii rapide a animalelor”.

Cazurile de decese ori îmbolnăviri grave au declanşat dezbateri aprinse în SUA, iar etichetele care anunţă că o carne a fost crescută fără antibiotice sunt la mare căutare în hipermarketuri. N-ar fi rău să vă preocupe şi acest lucru atunci când vă alegeţi produsele, la cumpărături. Există şi în România firme care anunţă pe ambalaje că nu cresc animalele cu antibiotice. E important.

Naturalul, la mare căutare

Trăim vremuri în care întoarcerea la natural, simplu, cât mai puţin prelucrat, cât mai fără E-uri este extrem de apreciată. Iar trendul a atins şi aspectul medicaţiei din viaţa noastră. Am să mă feresc să vă vorbesc despre cazurile extreme ale celor care au îmbrăţişat doar leacurile naturii, în urma unor decizii discutabile. Am să insist pe faimoasele exemple ale usturoiului – recunoscut pentru porecla de antibiotic natural, ale ghimbirului ori ale propolisului.

Usturoiul, care este cunoscut şi ca un întăritor al sistemului imunitar, conţine din belşug alicină, o substanţă antimicrobiană ce acţionează asemenea unui antibiotic, reuşind să distrugă virusurile şi infecţiile puternice. Ghimbirul este folosit de peste 2.000 de ani datorită nutrienţilor cu proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene: shogaol, zingeron şi gingerol. Sub formă de ceai sau consumat natural, este un bun remediu în cazul răcelilor, deoarece calmează inflamaţille de la nivelul gâtului, ameliorează simptomele sinuzitei, febrei şi infecţiilor gâtului. Şi pentru că am ajuns la subiectul infecţiilor în gât am să vă dau din casă şi am să vă spun că eu, regina antibioticelor de fiecare dată când mă lua durerea în gât şi se termina, inevitabil, cu puroi, am găsit un ac natural de cojocul acestei afecţiuni. Se cheamă tinctură de propolis şi o iau încă de la primul semn că gâtului meu i se pregăteşte ceva. Şi ghiciţi cine n-a mai luat antibiotice pentru infecţii în gât de mai bine de trei ani! Despre propolis, poate ştiţi, se spune mai des decât despre usturoi că are puteri de antibiotic.

Dacă vreţi să vă feriţi de răceli şi gripe în acest sezon rece, fără să ajungeţi la antibiotice, atunci asiguraţi-vă că mâncaţi şi destui castraveţi muraţi (probioticele din ei fac minuni) şi că gustaţi şi uleiul de oregano despre care se spune că este antibacterian, antispasmodic, anestezic, antivenin, antiparazitic, antimicrobial, antifungic.