Lipsa fierului este un diagnostic acordat destul de des de laboratoarele de analize. În special femeile primesc acest diagnostic. Iată care sunt cauzele şi complicaţiile lipsei de fier dar şi surse naturale ale acestui mineral.
Anemia feriprivă se caracterizează prin încărcarea redusă cu hemoglobină a hematiilor. Apare la persoanele care primesc prin alimentaţie cantităţi insuficiente de fier, la cele cu absorbţie defectuoasă de fier prin intestin, la cele la care consumul de fier este crescut (gravide, fete la pubertate etc.), precum şi în utilizarea defectuoasă a fierului (tumorile maligne şi infecţii). Deficitul de fier este cel mai răspândit deficit mineral din lume şi conduce la apariţia anemiei al bărbaţi, femei şi copii.
O mare mare parte a fierului din organism se găseşte în hemoglobină. Hemoglobina este componenta globulelor roşii care le permite acestora să transporte oxigenul către ţesuturile corpului. Fierul este o componentă importantă a hemoglobinei şi a mioglobinei din celulele musculare. De asemenea, este necesar pentru formarea multor enzime din organism. În corp, fierul este reciclat. Când globulele roşii mor, fierul din ele este recuperat şi ajunge din nou la măduva osoasă, unde este refolosit pentru producţia de noi globule roşii. O cantitate mică de fier se pierde zilnic din organism, în principal din celulele ce se descuamează la nivelul mucoasei intestinale. Această cantitate este de obicei înlocuită prin cele 1-2 miligrame de fier absorbite zilnic din alimenţie.
Alimentele conţin două tipuri de fier – sub formă de hem (în produsele alimentare de origine animală) şi în alte forme (în majoritatea alimentelor şi în suplimentele cu fier). Fierul care nu se găseşte sub formă de hem reprezintă peste 85% din fierul conţinut în dieta obţinută. Însă acesta se absoarbe în proporţie de sub 20%. Absorbţia este crescută atunci când fierul este consumat împreună cu proteine animale şi cu vitamina C. Fierul din carne se absoarbe mult mai bine. Aşadar, în cadrul acestui tip de anemii alimenţia joacă un rol important, deoarece lipsa de fier se poate regla prin diete ce abundă în alimente fier cum ar fi ouă, carnea roşie, tofu, spanacul, broccoli, mazăre, cereale integrale, ficat atenţie la sursa ficatului, ideal să fie din surse ecologice).
Pierderi sanguine, sângerări menstruale, ulcer gastric, polip colonic, hemoragii interne, aport insufiecient de fier în principal la sugari şi la copii mici, vegetarianism, sarcina.
Persoanele care se confruntă cu lipsa de fier în organism pot avea următoarele semne şi simptome: senzaţia de epuizare fizică, dificultatea de a respira, pot apărea răni uşoare în colţurile gurii, unghiile pot deveni casate şi subţiri. Paloare, stare de slăbiciune, iritabilitate, somnolenţă, oboseală, lipsă de concentrare, dureri de cap, ţiuturi în urechi, pete în câmpul vizual, tulburări digestive, dispnee, ameţeală, ritm cardiac crescut, dorinţa de a mânca gheaţă, pământ, unghii deformate, crampe, dificultăţi la înghiţire cauzate de formarea unei membrane fine la nivelul esofagului.
În general diagnosticul de anemie se dă în urma unor analize de sânge. Acestea indică scăderea nivelului de hemoglobină (care conţine fier), scăderea nivelului hematocritului (proporţia globulelor roşii din volumul total de sânge), scăderea numărului de globule roşii care sunt anormal de mici.
În anumite cazuri, pentru stabilirea diagnosticului este necesară examinarea măduvei osoase.
Femeilor însărcinate li se recomandă în general şi suplimente alimentare care conţin fier. Copiilor prematuri sau cei născuţi sub greutatea ideală la naştere necesită fier suplimenar. Acesta se administrează sub formă de formule îmbogăţite sau copiilor alăptaţi la sân, sub formă de supliment în stare lichidă.
Sindromul Plummer Vinson (disfagia sideopenică) constă în apariţia unor membrane fine la nivelul mucoasei din treimea superioară a esofagului. Deşi rar, acest sindrom apare la persoanele cu anemie feriprivă serveră şi netratată. Nu se ştie modul în care anemia conduce la apariţia acestei manifestări. Membranele fac degluţia alimentelor solide mai dificilă/ Cea mai bună procedură pentru stabilirea diagnosticului este cineradiologia (examinarea radiologică continuă în timp ce persoana înghite bariu). După corectarea deficitului de fier, membranele de obicei dispar. În caz contrat, medicul le poate rupe folosind un dilatator sau endoscop.
Sursa Agenda Medicală Merck, Medicul Casei, Ediţia a doua, editura All.