Atrofia vaginală: efecte şi tratament

Atrofia vaginală afectează astăzi tot mai multe femei. Această afecţiune a mucoasei vaginale apare ca urmare a dezechilibrului hormonal şi datorită reducerii cantităţii de estrogen. Astfel, boala afectează calitatea vieţii unui număr important de femei aflate la menopauză sau în perimenopauză (perioada când încep să apară dereglările ciclului menstrual, dinainte de instalarea menopauzei), dar se poate întâlni şi în timpul sarcinii, alăptării sau după cancere tratate prin chimio sau radioterapie.

„Datorită deficitului de estrogen, ţesutul vaginal se subţiază, îşi pierde elasticitatea iar pacienta are senzaţia de ”uscăciune vaginală”, arsură, durere, sângerare după contactul sexual şi prurit local. Aceste simptome îi afectează activităţile cotidiene, cum ar fi sportul, contactul sexual, uneori creează disconfort chiar şi la o simplă plimbare sau o împiedică să efectueze activităţile de la serviciu.

În plus, atrofia afectează capacitatea mediului vaginal de a se proteja de agenţii infecţioşi, ph-ul vaginal se modifică, iar astfel apar infecţii genitale sau urinare persistente, ce recidivează după tratamentul antibiotic, prin simptome precum leucoree (secreţie vaginală modificată), prurit (senzaţia de mâncărime), disurie (durere la urinare) sau chiar episoade de pierdere involuntară de urină’’, spune medicul Elvira Brătilă pentru Ce se întâmplă, doctore?

Recomandări

Dieta pentru un vagin sănătos

Aproximativ 50% dintre femeile aflate la menopauză sunt afectate de atrofia vaginală. Mai mult decât atât, acest procent creşte odată cu existenţa şi a altor factori predispozanţi, cum ar fi:

• fumatul
• stresul
• alcoolul
• anumite tratamente medicamentoase
• depresia
• infecţiile vaginale tratate necorespunzător sau toaleta intimă deficitară.

75% dintre pacientele cu atrofie vaginală cred că aceasta are un impact negativ asupra vieţii de zi cu zi şi asupra relaţiei de cuplu, iar 44 % recunosc că au reţineri în a se adresa medicului pentru această patologie, din timiditate sau lipsă de informare.

Diagnosticul atrofiei vaginale se pune de obicei simplu, în urma unui examen clinic efectuat de medicul ginecolog. „Aspectul mucoasei vaginale în asociere cu simptomatologia pacientei sunt de multe ori suficiente. Totuşi, nu trebuie trecut cu vederea faptul că este necesară excluderea altor diagnostice diferenţiale. Testul Babeş-Papanicolau trebuie recomandat, în special în caz de sângerări în menopauză sau după contactul sexual. 

De asemenea, o ecografie transvaginală ar trebui efectuată pentru a evalua starea ovarelor şi a uterului, dar şi excluderea unor procese tumorale intraabdominale. O cultură din secreţia vaginală (şi din urină) ar fi indicată, mai ales când există simptomatologie urinară asociată.

Uneori, poate fi necesară efectuarea unei biopsii în vederea obţinerii unui diagnostic de certitudine histopatologic. Această procedură constă în prelevarea unui mic fragment ce va fi trimis medicului anatomopatolog pentru analiză şi poate fi recomandată în momentul în care la nivelul mucoasei vaginale există modificări ce ar putea ascunde un lichen scleros sau o formaţiune tumorală’’, adaugă specialistul.

Tratamente recomandate pentru atrofia vaginală

Tratamente medicamentoase

• Estrogenul poate fi administrat atât topic, vaginal (cremă, tablete, inel vaginal) cât şi oral sau sub formă de plasture transdermic, însă administrarea locală are eficienţă sporită. Acesta poate fi administrat şi în combinaţie cu progesteronul sintetic pentru a acţiona şi asupra altor simptome specifice menopauzei.
• Dacă nu se doreşte un tratament hormonal, se pot administra ovule ce conţin alte ingrediente cu efect de hidratare a mucoasei vaginale, de exemplu cu acid hialuronic.
• Tratamentele vaginale cu lactobacili în vederea reechilibrării florei vaginale afectate de dezechilibrele hormonale pot ameliora, de asemenea, simptomatologia.

Laserul reprezintă cea mai modernă formă de tratament a atrofiei vaginale. „Este o procedură nedureroasă pentru pacientă, simplă şi fără efecte adverse. În urma ei se pot ameliora simptome precum uscăciunea vaginală, pruritul local, incontinenţa urinară, imperiozitatea micţională, durerile la contactul sexual, îmbunătăţind totodată plăcerea pacientei în timpul actului şi relaţia de cuplu.

Mucoasa vaginală va fi mai hidratată, tonusul se va îmbunătăţi, iar sensibilitatea locală va fi restabilită. Este o metodă care şi-a dovedit eficienţa atât prin studii clinice ce au analizat îmbunătăţirea subiectivă a simptomelor raportate de către paciente, dar şi prin studii histopatologice, ce au evaluat obiectiv modificările microscopice ale ţesutului vaginal după procedură.

Fiind cunoscut drept o tehnică de rejuvenare vaginală, laserul acţionează prin creşterea producerii de fibre de colagen la nivel local (neocolageneză), reechilibrarea şi reorganizarea structurii mucoasei vaginale, fiind o soluţie nechirurgicală şi nonfarmacologică de a preveni sau trata atrofia vaginală şi simptomele asociate’’, mai spune medicul ginecolog Elvira Brătila.

Procesul de regenerare începe imediat după tratament şi continuă pe o perioadă de mai multe săptămâni, iar simptomele se ameliorează în timp de 10-14 zile. „Se recomandă efectuarea a trei şedinţe pentru maximă eficienţă, la distanţă de aproximativ 4 săptămâni. Prin regenerarea celulelor epiteliale se va restabili şi ph-ul optim vaginal, astfel reechilibrându-se şi flora locală, având efect şi asupra scăderii infecţiilor genitale şi urinare.

Procedura laser este recomandată tuturor pacientelor cu simptomele menţionate sau peventiv, după naşteri vaginale sau odată cu instalarea perimenopauzei. Contraindicaţiile sunt prezenţa infecţiilor genitale sau urinare şi modificările displazice de la nivelul colului uterin sau din zona vulvo-vaginală”, concluzionează Dr. Elvira Brătilă.

Femeile ce suferă de atrofie vaginală consideră că acesta un efect inevitabil al procesului de îmbătrânire cu care trebuie să se obişnuiască, să trăiască,  aşa că renunţe să caute ajutor. Importand de reţinut este însă faptul că medicul ginecolog vă poate oferi tratamente pentru aceste modificări, astfel încât să puteţi avea o viaţă absolut normală, lipsită de disconfort, dar şi o relaţie de cuplu frumoasă, chiar şi după instalarea menopauzei.