Boala coronariană, simptome, factori de risc şi posibilităţi de tratament

Boala coronariană reprezintă incapacitatea vaselor de sânge de a asigura aportul constant de oxigen necesar unei corecte funcţionări a inimii. Din cauza depozitării grasimilor, calciului şi altor substanţe pe pereţii coronarelor se formează aşa numite “plăci de aterom”. Acestea îngustează pereţii arterelor, se pot rupe, pot migra şi pot provoca blocarea parţială sau completă a fluxului sangvin ce irigă inimă.

Organizaţia mondială a sănătăţii estimează că boala coronariană va rămâne în următorii 10 ani principala cauză de deces la nivel mondial. Avertizează OMS că în 2030 se vor înregistra annual peste 20 milioane de decese din această cauza. În România, boala coronariană este răspunzătoare de peste 60% dintre decesele românilor, alături de accidentul vascular cerebral şi de diferite forme de cancer. Devine astfel esenţială informarea asupra cauzelor bolii, cunoaşterea simptomelor şi riscurile în cazul ignorării acestora, precum şi modalităţile de tratament.

Simptomele bolii coronariene

“Boala coronariană evoluează progresiv, poate dura ani întregi, poate parcurge etape diferite de la “asimptomatic”, la exprimare bruscă, prin infarct miocardic. Acesta poate însemna inclusiv moarte subită.

Recomandări

De ce îi lasă inima pe români. Infarctul doboară un om la fiecare 30 de minute

Cea mai “comună” manifestare este durerea precordială la nivelul toracelui, descrisă deseori de pacienţi ca “o arsură în piept” sau compresie puternică a toracelui la efort, care iradiază în mandibulă sau în mâna stângă. Manifestările sunt însă diferite şi uşor de confundat, pacientul acuzând uneori o banală oboseală sau o durere abdominală, popular binecunoscută ca “arsură la stomac”, precizează Dr Lucian Dorobanţu medic primar chirurgie cardiovasculară, pentru Ce se întâmplă, doctore?

Diagnosticul se realizează prin examen clinic şi investigaţii prescrise de medicul cardiolog, respectiv prin elecrocardiogramă în repaus, electrocardiogramă la efort, monitorizare Holter, ecocardiografie, coronarografie etc.

Din păcate, nu se poate stabili cu precizie o cauză a bolii coronariene, dar se poate vorbi cu siguranţă de factori favorizanţi. Hipertensiunea arterială, nivele necorespunzătoare ale colesterolului, diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea şi fumatul sunt principalii factori de risc. Cu cât se asociază mai multi factori, cu atât va creşte riscul bolii!

Cum se desfăşoară tratamentul

În funcţie de modul de manifestare, de gravitatea simptomelor şi de nivelul de stenozare a arterelor coronare, tratamentul poate fi: medicamentos, endovascular sau poate consta într-o intervenţie de bypass coronarian.

‘’La indicaţia medicului cardiolog, tratamentul medicamentos folosit pentru a trata suferinţa va urmări mecanisme care să “subţieze” sângele, să dilate vasele, să descompună cheagurile, pentru a îmbunătăţi fluxul sangvin prin interiorul arterelor ingustate. În paralel, se va urmări menţinerea sub control a tensiunii arteriale a pacientului. Tratamentul se va orienta către limitarea riscurilor de rupere şi migraţie a plăcilor de aterom şi reducerii severităţii leziunilor produse inimii.

În sindroamele coronariene acute, scopul principal al tratamentului este desfundarea vasului obstruat şi rezolvarea complicaţiilor. Desfundarea vasului, cunoscută în termeni medicali ca revascularizare, se poate face medicamentos sau prin angioplastie. Practic, se introduce în vasul afectat un cateter şi un balon care se umflă, turtind sau aspirând trombul şi repermeabilizând vasul. Pentru a menţine vasul deschis se face stenţarea lui.

În cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene severe, respectiv la bolnavii cu leziuni multiple pe arterele coronare, este indicat tratamentul chirurgical, prin by pass aortocoronarian. Prin această intervenţie se realizează o derivaţie (o punte), leziunea fiind practic ocolită. Derivaţia se face cu ajutorul vaselor recoltate de la bolnav, artere sau vene, aşa numite “grefoane”, asigurându-se astfel o circulaţie bună în zonă’’, adaugă specialistul.

Ambele metode de revascularizare au avantaje şi dezavantaje. “De multe ori, pe termen lung, deşi invazivă şi mai neplăcută pentru bolnav, intervenţia chirurgicala a dovedit rezultate mai bune. Aceasta este indicată mai ales bolnavilor cu mai multe vase afectate şi se realizează de obicei la distanţă de episodul acut. Bolnavii cărora li se face revascularizare prin intervenţie chirurgicală au rezultate foarte bune în timp, putând trăi zeci de ani, cu o speranţă de viaţă de calitate’’, mai spune medicul Lucian Dorobanţu.

Când este indicată intervenţia de bypass aorto-coronarian şi ce presupune acest tip de chirurgie?

 “Revascularizarea chirurgicală ce presupune corectarea obstrucţiilor semnificative hemodinamic la nivelul arterelor coronare care irigă muşchiul cardiac poarte denumirea de bypass aorto-coronarian. Prin această intervenţie, chirurgul cardiovascular realizează “o punte” prin care sangele ajunge în artera coronară îngustată, astfel încât inima să poată fi oxigenată corect. Prin această intervenţie, cordul se va revasculariza, simptomele bolii coronariene vor dispărea, reducand riscul unui accident coronarian acut şi pacientul revine la o viaţă normală”, susţine medicul chirurg Lucian Dorobanţu.

Pentru bypass-urile aorto coronariene pot fi utilizate următoarele tipuri de grefoane:

Grefoane arteriale, cel mai frecvent utilizate sunt arterele mamare interne, care se găsesc pe suprafaţa interioară a toracelui sau grefoane arteriale radiale de la nivelul antebraţului. Grefoanele arteriale prezintă avantajul unei durabilităţi mai mari pe termen lung, ceea ce înseamnă că vor fi funcţionale într-un procent de cca 95% la 20 de ani.

Prezentând acest avantaj şi raportând beneficiul adus pe termen lung la riscurile complicaţiilor utilizării ambelor artere mamare, se vor folosi grefoane arteriale în cazul pacienţilor tineri. Aceştia pot beneficia, aşadar, de revascularizare arterială, folosind ambele artere mamare. De câte ori este posibil, se folosesc grefoane arteriale, pentru optimizarea rezultatelor chirurgicale pe termen lung!

Grefoane venoase, cu o patentă mai mică, acestea se utilizează la persoane de peste 70 de ani sau în situaţii anatomice particulare, întotdeauna însă în combinaţie cu cel puţin o arteră mamară internă.

Cum se recuperează un pacient care a suferit o intervenţie chirurgicala de bypass aorto coronarian?

Plecând de la modul de realizare a intervenţiei, respectiv prin sternotomie mediană, operaţie clasică ce presupune tăierea sternului pe mijloc sau prin chirurgie minim invazivă, incizii de 5-6 cm, minim intercostal sau mini-sternotomie, în urma intervenţiei de by pass coronarian pacientul se poate recupera într-un interval cuprins intre 5-14 zile. “Indiferent de perioada de recuperare, ce trebuie reţinut este că boala coronariana netratată la timp poate produce o afectare gravă a muşchiului inimii şi chiar infarct sau moarte subită, în timp ce şansele de succes ale unui bypass coronarian la un pacient fără comorbidităţi este de 99%. Aceasta înseamnă, la un simplu calcul: un risc asociat de doar 1%. Mai mult decât rezonabil!”, concluzionează chirurgul Lucian Dorobanţu.