Boli cardiovasculare şi depresie? Rezultă un risc mare de infarct!

La nivel mondial, depresia constituie o problemă majoră de sănătate, fiind prezentă la aproximativ 20% dintre pacienţii cu boli cardiace. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) preconizează că până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de mortalitate şi dizabilitate în lume, primul loc fiind ocupat de bolile cardiovasculare care provoacă decesul a 17 milioane de oameni anual.

Persoanele depresive prezintă un risc de două ori mare de a suferi un infarct miocardic comparativ cu cele care nu suferă de depresie, se arată într-un studiu realizat în 2011 de oamenii de ştiinţă canadieni de la Universitatea „Concordia″. În plus, conform Asociaţiei Americane a Inimii, depresia apare de trei ori mai frecvent la pacienţii cu boli cardiovasculare care au suferit deja un eveniment coronian acut decât în rândul celorlalţi.

Cu cât persoana la care se produce un infarct miocardic este mai tânără, cu atât riscul de a dezvolta depresie este mai mare, prin urmare se poate  spune că există o interdependenţă între cele două afecţiuni.

Recomandări

Boli care se agravează în sezonul rece

Tu ştii cum se manifestă răceala la stomac sau gastroenterita?

De la depresie la boli cardiovasculare şi invers

Cercetătorii canadieni au reuşit să explice mecanismul prin care depresia afectează inima. Pe de-o parte datorită stilului de viaţa dezechilibrat, sedentar, consumului de alimente nesănătoase, alcool sau fumatului. În plus depresia conduce şi la episoade de anxietate sau atacuri de panică şi hipertensiune arterială sau, dimpotrivă, la introvertire şi implicit la inhibarea posibilităţii urmării unui tratament adecvat. Toate acestea împiedică o circulaţie adecvată a sângelui în organism şi devin factori cauzatori de boli cardiovasculare. Alte studii realizate în America şi Australia, susţin că depresia pare să favorizeze dezvoltarea depunerilor de grăsime şi colesterol în vasele sangvine, despre care se ştie că ar conduce la creşterea riscului de accident vascular cerebral şi al infarct miocardic.

Nu doar depresia conduce la boli cardiovasculare şi reciproca fiind de asemenea valabilă. Potrivit Asociaţiei Americane a Inimii, 15% din persoanele care suferă de o boală cardiovasculară se confruntă şi cu simptome specifice depresiei. Studiile au arătat că, la persoanele care au suferit un infarct miocardic, episoadele depresive cresc cu 17% riscul de deces.

Prin comparaţie, la persoanele sănătoase, riscul de deces după un infarct este de numai 3%. Principalele motive pentru care bolile cardiovasculare favorizează depresia sunt activitatea socială redusă, întrucât bolnavii de inimă ies mai rar din casă şi nu fac suficientă mişcare, dar şi dependenţa de medici şi medicamente, care creşte gradul de frustrare al pacienţilor. Nu în ultimul rând, starea psihică a bolnavilor este afectată, deoarece evoluţia bolii este imprevizibilă, ceea ce creează o stare de stres permanentă, care conduce la afectarea vaselor de sânge şi implicit la îmbolnăvirea inimii. 

Ce simptome ar trebui să te îngrijoreze?

Deseori simptomele debutului unei boli cardiovasculare pot coincide cu cele ale depresiei şi invers. Pe măsură ce apar dificultăţi de concetrare, tulburări de somn, reducerea apetitului alimentar, anxietate, tensiune interioară, iritabilitate, oboseală sau pesimism (gânduri de vinovăţie şi de inferioritate) depresia urmată de boala cardivasculare se poate instala.

Un procent semnificativ dintre pacienţii care suferă de depresie, cu sau fără afecţiuni cardiovasculare asociate nu sunt diagnosticaţi la timp sau primesc îngrijirile terapeutice inadecvate. De aceea medicul de familie deţine un rol cheie în depistarea precoce a simptomelor depresive şi îndrumarea acestor pacienţi către un serviciu de psihiatrie. În mod particular, la pacienţii cu antecedente cardiovasculare medicul cardiolog poate fi cel care recomandă o evaluare psihiatrică în vederea stabilirii unui diagnostic de depresie.

Cum se tratează corect cele două afecţiuni?

Cea mai utilizată şi eficientă abordarea terapeutică s-a dovedit a fi asocierea dintre tratamentul psihologic şi cel farmacologic.

Tratamentul psihologic poate fi reprezentat de una dintre următoarele forme de psihoterapie: terapia cognitiv comportamentală sau interpersonală. În anumite cazuri consilierea suportivă s-a dovedit a fi cea mai bună metodă de tratament psihologic.

În ceea ce priveşte tratamentul farmacologic, medicaţia antidepresivă aleasă pentru a fi administrată unui pacient depresiv cu boli cardiovasculare asociate trebuie să aibă cel mai bun profil de siguranţă în ceea ce priveşte apariţia efectelor adverse. Psihiatru va trebui să ţină cont nu doar de efectele şi interacţiunile dintre diversele antidepresive pe care le poate prescrie, ci şi de efectele adverse care pot să apară între medicaţia pescrisă de medicul cardiolog pentru afecţiunile cardiovasculare ale pacientului şi medicaţia antidepresivă pe care el doreşte să o iniţieze.

Aceste interacţiuni pot fie să ducă la o lipsă de eficacitate atât a medicamenelor pentru bolile cardiovasculare sau cele pentru tratarea depresiei, cât şi, uneori, la o creştere a efectului pe care aceste medicamente îl au, pacientul ajungând să se simtă foarte slăbit, să nu aiba puterea să facă nimic (stari date de reducerea prea mult a tensiunii arteriale, de exemplu) sau să aibă stări de greaţă, dureri de stomac sau alte astfel de manifestări datorate unei acţiuni mult prea puternice a medicamentelor antidepresive. În această situaţie vor trebui alese cu precădere medicamente atât cardiovasculare cât şi antidepresive care nu interacţionează între el şi au un profil de siguranţă şi tolerabilitate excelent.

Medicii care oferă îngrijire pacienţilor cu afecţiuni cardiace trebuie de asemenea să fie familiarizaţi cu manifestările depresiei şi să-i conştientizeze pe aceştia de prezenţa acestei afecţiuni, aceasta cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat că o serie de medicamente folosite în tratarea bolilor cardiovasculare sunt ele însele inductoare de stări depresive. Acest lucru este important, deoarece depresia influenţează în mod negativ evoluţia afecţiunii cardiace, şi de asemenea, afectează toate aspectele vieţii unui pacient, inclusiv familie şi relaţiile personale, educaţie, carieră, activitatea şi starea generală de sănătate.