Din cauza temperaturilor în scădere şi a umidităţii crescute, simptomele anumitor boli reumatice pot fi agravate. Iată câteva afecţiuni ale căror simptome se agravează în sezonul rece şi metode prin care putem preveni astfel de neplăceri.
Temperaturile scăzute şi umiditatea crescută pot exacerba simptomatologia dureroasă a articulaţiilor afectate de artroză. Vizate sunt în principal articulaţiile mici de la nivelul mâinii, şoldurilor, genunchilor, articulaţia halucelui (degetul mare de la picior) şi a coloanei vertebrale, în special în regiunea cervicală şi lombosacrală.
Clinic se remarcă lărgirea articulaţiei, instabilitate şi limitarea mişcărilor. Pacienţii pot acuza redoare matinală (înţepenirea articulaţiei) cu durata de cel mult 30 de minute, apariţia durerii la mişcare şi dispariţia acesteia în repaus precum şi cracmente.
Cracmentele sunt zgomotele articulare apărute în timpul mobilizării, ca urmare a neregularităţilor de la nivelul cartilajului articular. De cele mai multe ori sunt nedureroase şi nu necesită tratament specific.
Este important de ştiut implicarea anumitor factori de risc în apariţia artrozei. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt:
Din păcate, artroza nu este curabilă, însă simptomatologia dureroasă poate fi ameliorată respectând câteva măsuri generale, cum ar fi: scăderea în greutate, evitarea eforturilor fizice intense, corectarea defectelor articulare, exerciţii pentru tonifierea musculaturii, aerobic, hidroterapie, corticoizi locali, capsaicina topică.
Fibromialgia este o altă afecţiune reumatică ce poate fi exacerbată de frig, deşi majoritatea studiilor nu au evidenţiat o legătură precisă între simptomele acesteia şi condiţiile meteo.
Pacienţii se plâng de durere cronică, difuză şi redoare (înţepeneală), acuze obiectivate prin identificarea punctelor trigger (zone de mici dimensiuni bine delimitate, situate în jurul unei articulaţii, dureroase la apăsare), asociată cu o durată de cel puţin trei luni.
Pacienţii mai pot acuza tulburări ale somnului, ale tranzitului intestinal, disfuncţii cognitive şi alte tulburări somatice.
Important de menţionat este faptul că acest diagnostic este unul de excludere şi că nu există un tratament curativ minune, ci un ansamblu de metode prin care simptomatologia poate fi doar uşor ameliorată.
În general, terapia este complexă şi cuprinde exerciţii fizice (aerobic, rezistenţă), precum şi o abordare comportamentală şi psihologică. În cazul în care durerea nociceptivă (durere senzitivă, apărută ca urmare a stimulării fibrelor nervoase periferice) se asociază durerii cronice, medicul poate prescrie tratament specific (antidepresiv, miorelaxant).
Odată cu anotimpul rece, pacienţii care suferă de poliartrită reumatoidă pot prezenta o accentuare a durerilor articulare şi a redorii matinale.
Conform recomandărilor făcute de specialiştii de la Clinica Mayo, pe lângă medicaţia de fond, recomandată de medicul specialist reumatolog, se mai pot încerca exerciţii simple, efectuate cu regularitate, cum ar fi mersul pe jos, înotul şi exerciţiile de aerobic acvatic (a se evita în cazul articulaţiilor tumefiate).
Se poate încerca aplicarea de căldură ( reduce durerea, miorelaxant) sau de rece (scade spasmul muscular).
Medicina alternativă poate fi privită ca o formă de confort suplimentar, în special tai chi, precum şi terapia prin mişcare combinată cu exerciţii respiratorii, care poate fi benefică prin reducerea stresului şi a intensităţii durerii.
Această afecţiune reprezintă o tulburare vasospastică (spasmul/contracţia stratului muscular din structura vaselor, frecvent artere, însoțit de îngustarea lumenului) apărută ca urmare a expunerii la frig sau stres, caracterizată prin atacuri episodice şi reversibile de modificări ale culorii tegumentului, însoţite de durere. Modificările cutanate sunt reprezentate de paloare (ischemie), cianoză (hipooxigenare) şi eritem (reperfuzie).
Fenomenul Raynaud se clasifică în primar şi secundar.
Prima variantă apare într-un interval mai mare de vârstă (15- 45 de ani), poate afecta atât degetele cât şi nasul, limba sau buzele. Durata şi severitatea atacurilor sunt variabile şi, foarte important, rar pot fi însoţite de complicaţii trofice cutanate (cicatrici stelate, ulcere digitale sau cangrenă).
Fenomenul Raynaud secundar se asociază unei patologii variate (boli reumatice sistemice: lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă, scleroză sistemică, polimiozită/dermatomiozită), boala arterială ocluzivă, infecţii etc. Pacienţii au tendinţa de a dezvolta mai frecvent complicaţii trofice (modificări de culoare ale tegumentului, edem cu evoluţie către ulcere sau cangrenă).
De departe frigul este cel mai frecvent factor implicat în apariţia fenomenului Raynaud, însă trebuie menţionaţi şi stresul emoţional, traumele, precum şi anumite substanţe chimice existente în fumul de ţigară sau diverse medicamente (betablocante, interferon alfa, vinblastină, bleomicină, ciclosporină).
Ca măsuri generale se recomandă:
De cele mai multe ori fenomenul Raynaud primar nu necesită tratament farmacologic.
Tratamentul fenomenului Raynaud secundar vizează patologia subiacentă (boli preexistente – poliartrita reumatoidă, sclerodermie, boala arterială ocluzivă) şi vasospasmul (contracţia stratului muscular din structura vaselor, frecvent artere, însoţit de îngustarea lumenului). În general se adresează pacienţilor care prezintă episoade frecvente, prelungite sau severe ale vasospasmului.