Bolile alergice au un impact sever asupra calităţii vieţii copiilor

Formele severe şi complexe de alergie sunt din ce în ce mai frecvente, iar bolile alergice tind să capete proporţii epidemice.

Segmentul dominant afectat este reprezentat de copii şi tineri adulţi, unde prevalenţa alergiilor este de până la 8%. În cazul alergiilor alimentare, prevalenţa este în creştere atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în special la copii.

O formă de alergie respiratorie care afectează tot mai des copiii este astmul, boală ereditară care începe să se manifeste brusc, fie cu ocazia unei viroze, fie cu ocazia expunerii la alergeni aerosolizaţi, cum ar fi polenul.

Recomandări

Investigaţi cu atenţie alergiile alimentare la copii!

Alergiile au devenit, în ultimii ani, tot mai agresive. Cum le ţinem sub control?

Potrivit unui studiu GAPP părinţii percep astmul copiilor ca fiind o boală slabă, 40% consideră că este moderată şi doar 9% percep această boală alergică ca fiind severă.

”Părinţii cu copii alergici ar trebui să fie conştienţi că simptomele nu trebuie neglijate, iar non-compilanţa la tratament scade calitatea vieţii copiilor lor. Tratamentul bolilor alergice la copii începe, astfel, cu educaţia părinţilor şi continuă cu prevenţia şi vizita de control la medicul specialist.”, declară Dr. Camelia Berghea, medic primar alergolog la Spitalul Clinic ”Al. Obregia.

Acelaşi studiu GAPP arată că 42% dintre părinţi consideră că activitatea zilnică a copiilor lor astmatici este limitată din cauza acestei boli, iar izolarea socială îşi face simţită prezenţa din cauza simptomelor exacerbate (66%), limitării activităţilor fizice (48%), trezirilor nocturne (46%), acceselor de astm mai frecvente (40%), creşterii utilizării de medicaţie de urgenţă, reducerii interacţiunilor cu prietenii şi familia (21%) şi acceselor de astm ameninţătoare de viaţă (9%).

O problemă globală de sănătate a devenit şi rinita alergică – în unele ţări, prevalenţa este mai mare de 50% în unele grupe de vârstă. Cu referire la populaţia pediatrică, această boală diminuează calitatea vieţii, afectând calitatea somnului (40%), activităţile sportive (33%), joaca alături de prieteni (29%), performanţa şcolară (26%), activităţile împreună cu familia (23%) , activităţile de interior (12%), dar şi dorinţa de a avea un animal de companie (27%).

Pentru a preveni reacţiile alergice la copii (în mod implicit şi scăderea calităţii vieţii copiilor), este bine ca alăptarea la sân să se facă până la 6 luni, iar recomandarea specialiştilor alergologi este ca alimentele înalt alergene să fie introduse lent în alimentaţia copiilor.

Cele 8 alimente înalt alergene sunt: proteina din laptele de vaca, grâul, peştele, arahidele, alunele, soia, oul şi fructele de mare.

La nivel global, există 300 milioane pacienţi cu astm şi 400 milioane pacienţi cu rinită alergică, prevalenţa actuală fiind de până la 18%  pentru astm şi de 25% pentru rinita alergică în Europa. Alergiile alimentare sunt asociate cu astmul şi dermatita atopică şi afectează 200- 500 milioane pacienţi, cu prevalenţă între 2-8%, în funcţie de zonele geografice.

Creşterea prevalenţei bolilor alergice este influenţată de expunerea precoce la anumite componente bacteriene care par să reducă riscul de dezvoltare a alergiilor; urbanizarea şi industrializarea, care  au crescut populaţia expusă la factori poluanţi;  modificarea stilului de viaţă sau a obiceiurilor culinare şi modificările climatice (precum prelungirea sezoanelor de polen).

Cele mai întâlnite simptome ale bolilor alergice sunt: strănutul, mâncărimile de nas, nasul care curge, respiraţia grea, erupţiile cutanate şi şocul anafilactic.

Netratate la timp, bolile alergice evoluează spre forme persistente cu evoluţie cronică şi exacerbări intermitente (rinita alergică, astmul, dermatia atopică, urticaria cronică, alergiile alimentare) şi forme acute (anafilaxia, urticaria acută, reacţii alergice la medicamente, reacţii accidentale la alimente).

Testarea alergiilor se poate face la medicii specialişti prin intermediul testelor cutanate – posibile la orice vârstă, însă la copiii de 1-2 ani există o responsivitate mai mică a pielii – şi  a testelor de sânge.