Care este diferenţa dintre demenţa clasică şi cea mixtă?

Demenţa descrie un grup de simptome care afectează memoria, gândirea şi abilităţile sociale suficient de grav pentru a modifica viaţa de zi cu zi. Deşi, în general, demenţa implică pierderea memoriei, aceaste pierderi pot avea cauze diferite. Orice persoană a experimentat, cel puţin odată, o pierdere temporară de memorie, dar acest lucru nu conduce automat la demenţă. Demenţele afectează atât viaţa pacientului, cât şi a celor din jur.

Simptome ale demenţei

Există mai multe tipuri de demenţă, dar marea majoritate au simptome comune. Acestea sunt de natură cognitivă, psihologică sau motorie şi includ:

• pierderea progresivă a memoriei
• dificultăţi în exprimare
• dificultăţi în orientarea spaţio-temporală
• greutate, nesiguranţă, pierderea echilibrului
• diminuarea progresivă a capacităţii de a îndeplini sarcini zilnice curente
• neglijarea igienei personale
• comportamente sociale nepotrivite
• iritabilitate, depresie, însingurare
• pierderea poftei de mâncare sau mâncatul în exces
• halucinaţii

Recomandări

Anxietate – Remedii naturale şi descoperiri recente pentru sănătatea ta

Bullying-ul: ce efecte are asupra generaţiilor Z şi Alpha

Diferenţe între demenţa clasică şi demenţa mixtă

Demenţele sunt cauzate de întreruperea conexiunilor neuronale din creier. Sunt adesea grupate în funcţie de factorii pe care îi au în comun, cum ar fi proteina sau proteinele depuse în creier şi în funcţie de partea din creier care este afectată. Unele boli arată ca demenţe, cum ar fi cele cauzate de o reacţie la medicamente, deficienţe de vitamine, depresia sau abuzul de alcool şi s-ar putea îmbunătăţi odată cu tratamentul.

Tipurile de demenţe care progresează şi nu sunt reversibile

Boala Alzheimer

Este cea mai frecventă cauză de demenţă. Deşi nu sunt cunoscute toate cauzele bolii Alzheimer, experţii ştiu că un procent mic este legat de mutaţiile a trei gene, care pot fi transmise de la părinte la copil.
Pacienţii cu boală Alzheimer au aglomerări ale unei proteine numite beta-amiloid, şi aglomeraţii fibroase formate din proteina tau. Se crede că aceste aglomeraţii afectează neuronii sănătoşi şi fibrele care le leagă. Ultimele studii arată că poluarea, fumatul, hipertensiunea arterială cresc riscul instalării demenţelor, inclusiv Alzheimer.

Demenţa vasculară

Acest al doilea tip cel mai frecvent de demenţă este cauzat de deteriorarea vaselor de sânge din creier. Problemele vaselor de sânge pot provoca accidente vasculare cerebrale sau deteriora creierul în alte moduri, cum ar fi distrugerea fibrelor din materia albă a creierului. Cele mai frecvente simptome ale demenţei vasculare includ dificultăţi în rezolvarea problemelor, gândirea încetinită, dificultăţi de concentrare şi organizare. Acestea tind să fie mai vizibile decât pierderea de memorie.

Demenţa cu corpi Lewy.

Corpii Lewy sunt un balon anormal de proteine acumulate în creierele persoanelor cu demenţă cu corpi Lewy, boala Alzheimer şi boala Parkinson. Acesta este unul dintre tipurile de demenţă progresivă. Simptomele includ comportament somnambulic, halucinaţii vizuale şi probleme cu focalizarea şi atenţia. Alte semne includ mişcarea necoordonată sau lentă, tremurul şi rigiditatea (parkinsonismul).

Demenţa fronto-temporală.

Este caracterizată prin descompunerea (degenerarea) celulelor nervoase şi conexiunile acestora în lobii frontal şi temporar ai creierului – zonele asociate cu personalitatea, comportamentul şi limbajul. Simptomele comune afectează comportamentul, personalitatea, gândirea, judecata şi limbajul şi mişcarea. Este din ce în ce mai des diagnosticată împreună cu scleroza laterală amiotrofică.

Demenţă mixtă.

Studiile de autopsie ale creierului persoanelor de 80 şi mai mari care aveau demenţă indică faptul că multe aveau o combinaţie de mai multe boli, precum Alzheimer, demenţa vasculară şi demenţa cu corpi Lewy. Studiile sunt în desfăşurare pentru a determina cum afectează demenţa mixtă simptomele şi tratamentele.
Demenţa mixtă, demenţa Alzheimer şi demenţa vasculară sunt cele mai frecvente tipuri de demenţă, care ar putea fi legate între ele. Există dovezi despre legătura strânsă între Alzheimer şi boala cerebrovasculară : lacunele şi leziunile de substanţă albă sunt frecvente în cazul ambelor afecţiuni.

Alte tulburări legate de demenţă

Boala Huntington 

Cauzată de o mutaţie genetică, această boală face ca anumite celule nervoase din creierul şi măduva spinării să se irosească. Semnele şi simptomele, inclusiv o scădere severă a abilităţilor de gândire (cognitive), apar de obicei în jurul vârstei de 30 sau 40 de ani. Un test genetic, care se găseşte şi în România, poate determina dacă şi urmaşii pacienţilor vor suferi de această boală.

Leziuni cerebrale traumatice

Sunt cauzate de traume grave sau repetitive ale capului. Oameni precum boxeri, jucători de fotbal sau soldaţi ar putea avea, în timp, leziuni cerebrale.
În funcţie de partea creierului afectată, această afecţiune poate provoca semne de demenţă şi simptome precum depresie, iritabilitate, pierderi de memorie şi afectarea capacităţii de a vorbi. Leziunile cerebrale traumatice put provoca, de asemenea, parkinsonism, iar simptomele apar la mulţi ani după producerea traumatismului.

Boala Creutzfeldt-Jakob

Această afecţiune rară a creierului  nu are încă o cauză cunoscută. Se crede că este cauzată de acumularea în creier a unor proteine infecţioase numite prioni care afectează celulele creierului şi întrerup conexiunile neuronale. Boala Creutzfeldt-Jakob poate fi moştenită. Poate fi, de asemenea, cauzată de expunerea la creierul bolnav sau de transplantul de cornee cu ţesut deja infectat. Persoanele cu boala Creutzfedlt-Jakob au schimbări bruşte de dispoziţie, confuzie, tremurături. Semnele şi simptomele acestei afecţiuni fatale apar de obicei după vârsta de 60 de ani.

Factorii de risc în apariţia demenţelor

• Principalul factor în reprezintă vârsta. În 80% din cazuri, demenţele apar după 60 de ani. Dar nu orice persoană în vârstă suferă de demenţă şi există şi cazuri în care demenţa apare la vârste tinere.
• Istoricul familial. Un membru al familiei care a suferit de o formă de demenţă creşte riscul de a face această boală. În unele cazuri de demenţă, există teste genetice care să determine dacă există aceste mutaţii.
• Sindromul Down. Studiile au arătat că persoanele care suferă de sindrom Down, dezvoltă în timp, o formă de demenţă – de obicei Alzheimer.

Complicaţiile demenţei

• Malnutriţie. Multe persoane cu demenţă, în cele din urmă, reduc sau încetează consumul de alimente, ceea ce le afectează aportul de nutrienţi. În unele forme pot fi incapabili să mestece şi să înghită.
• Afecţiuni respiratorii, sufocare.
• Incapacitatea îndeplinirii sarcinilor de auto-îngrijire. Pe măsură ce demenţa progresează, bolnavii neglijează igiena personală, au incontinenţă urinară sau nu ajung în timp util la toaletă pentru eliminarea fecalelor.
• Siguranţa personală este pusă în pericol. Persoanele cu demenţă se pot rătăci uşor, nu-şi mai recunosc adresa, membri ai familiei.
• Moartea. Demenţa, în stadiul târziu, duce la comă şi moarte, deseori în urma unei infecţii.

Prevenţie şi tratament pentru demenţe

Majoritatea demenţelor descrise în acest articol nu pot fi vindecate. Pentru unele, cum ar fi Alzheimer, Parkinson, boala Creutzfeldt-Jakob, boala Hungtington există medicamente care pot încetini evoluţia bolii. Chiar şi după instalarea demenţei, următoarele metode de prevenţie pot avea rezultate.

• Ţine-ţi mintea activă. Activităţile de stimulare mentală, cum ar fi citirea, rezolvarea puzzle-urilor şi jocul de cuvinte, precum şi antrenamentul de memorie ar putea întârzia apariţia demenţei şi a reduce efectele acesteia.
• Fii activ fizic şi social. Activitatea fizică şi interacţiunea socială ar putea întârzia debutul demenţei şi reduce simptomele acesteia,
• Renunţă la fumat. Unele studii au arătat că fumatul la vârsta mijlocie poate creşte riscul de demenţă şi afecţiuni ale vaselor de sânge (vasculare). Renunţarea la fumat vă poate reduce riscul şi vă va îmbunătăţi sănătatea.
• Unele cercetări sugerează că persoanele cu un nivel scăzut de vitamina D în au risc crescut să dezvolte boala Alzheimer şi alte forme de demenţă. Vitamina D se obţine din alimente şi expunerea la lumina naturală.
• Gestionează factorii de risc cardiovascular. Tratează tensiunea arterială ridicată, colesterolul ridicat, diabetul şi indice de masă corporală mare (IMC). Hipertensiunea arterială ar putea duce la un risc mai mare de apariţie a unor tipuri de demenţă. 
• Menţineţi o dietă sănătoasă. Dieta mediteraneeană – bogată în fructe, legume, cereale integrale şi acizi graşi omega-3 – îmbunătăţeşte sănătatea cardiovasculară, ceea ce poate ajuta la reducerea riscului de demenţă.
• Calitatea somnului. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă sforăiţi tare sau dacă aveţi apnee de somn.